Treceți la conținutul principal

Musica tactilis - Două compoziţii semnate Adrian Pop


În două seri consecutive ale festivalului Toamna Muzicală Clujeană, iubitorii muzicii contemporane au putut asculta două opusuri semnate de compozitorul clujean Adrian Pop. Vineri, 14 octombrie, Filarmonica Transilvania, sub bagheta dirijorului Paul Mann, a interpretat lucrarea Solstiţiu; a doua zi, Cvartetul Transilvan, format din Gabriel Croitoru - vioara I, Nicuşor Silaghi - vioara II, Marius Suărăşan - violă şi Vasile Jucan - violoncel, a oferit publicului prima audiţie absolută a lucrării Mătasea şi metalul - torso pentru cvartet de coarde. Aşadar două direcţii, simfonică şi camerală, din care personalitatea compozitorului a putut fi apreciată, nemailipsind decât o creaţie vocală pentru a întregi astfel un imaginar portret muzical.


Pentru Adrian Pop, solstiţiul înseamnă mister, nebuloasă, atemporalitate şi unicitate a momentului. Muzica sa descrie spaţii ample, în mare parte statice. Ea nu descrie evenimente, ci doar construieşte linii convergente în punctul focal al solstiţiului. Întreaga lucrare articulează o formă geometrică tridimensională. Absenţa melodiei, înlocuită cu scurte formule cromatice, diminuează importanţa factorului temporalitate. Singure, momentele ritmice ale percuţiei contribuie la conturarea unei dezvoltări pe orizontală. Spaţialitatea, vectorul vertical, îşi manifestă prezenţa consistentă prin folosirea texturilor, a distribuţiei materialului muzical în fascicule sonore simultane. Cea de-a treia dimensiune a muzicii este obţinută de Adrian Pop cu ajutorul timbrului. Extraordinar de variata şi expresiva folosire a acestui element conferă lucrării senzaţia unor contururi distincte, aproape reale, susceptibile de a fi percepute tactil.

În Mătasea şi metalul muzica îşi schimbă într-o anumită măsură coordonatele. Melodia (cantilena viorii plasată undeva spre finalul lucrării), un anumit tip de lirism, elementul armonic mai bine conturat (cu uşoare trimiteri la Cvartetul lui Debussy), ritmicitatea (momentul de continuum ritmico-melodic al corzilor grave) vin să se adauge trăsăturilor deja prezente în Solstiţiu - cromatism, disonanţe, texturi şi din nou un surprinzător joc al timbrurilor.

Cele două lucrări ale compozitorului Adrian Pop sunt printre cele mai valorease creaţii de muzică contemporană pe care am avut ocazia să le ascult în ultimii ani. Punctele forte ale acestei muzici sunt echilibrul arhitectonic, subtilitatea, delicateţea şi nu în ultimul rând originalitetea. Pentru că Adrian Pop este un compozitor matur, care dovedeşte cunoaşterea ireproşabilă a tehnicilor componistice anterioare. Muzica sa apare astfel ca una dintre cele mai organice şi bine individualizate sinteze ale muzicii de avangardă din secolul trecut. Complexă, atent dozată şi într-o permanentă căutare a formei şi a culorii, creaţiile acestea reprezintă pentru auditor o experienţă plenară.

Postări populare de pe acest blog

Cum poți supraviețui cu minimul pe economie + bonuri și, în același timp, să scapi de acuzația de lene și nemuncă? Studiu de caz.

Cu cîteva luni în urmă scriam pentru Gazeta de Artă Politică un scurt material despre tăietorii/furnizorii de lemne din mediul rural, bazîndu-mă pe cazurile a cîtorva persoane cu care am avut contact direct. Săptămîna trecută m-am pomenit că am nevoie de o căruță de lemne, așa că m-am interesat să văd cine mă poate ajuta. Spre deosebire de anii trecuți, nu am mai văzut căruțași umblînd și oferindu-se să-ți vîndă sau aducă lemne. Cică s-a intrat tare în ei, că nu se mai putea. Într-un final, cineva tot m-a servit și m-a lămurit că nu știe care-i faza cu lemnele, că pentru el asta e o activitate ocazională, de nevoie. Pentru că are serviciu, fiind angajat la Fujikura. Între o rundă de tăiat lemne și două țigări, m-a lămurit cum e cu traiul de angajat și de ce a ajuns cu lemnele duminică după masă și nu sâmbătă, precum ne fusese înțelegerea. A băgat ore suplimentare la muncă vineri noaptea, pînă la 6 dimineața. Apoi, ajuns acasă, a trebuit să meargă la scos de cartofi pe petecul lor de t…

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Despre descurcăreală și succes. Patru povești

Se dau cîteva cazuri.
1. Angela (52 de ani) a lucrat cîțiva ani la Textila, la Năsăud. Cînd s-a stricat treaba a făcut cîteva ture de străinătate, la șparanghel în Germania și apoi la șters la cur și îngrijit bătrîni prin Germania și Austria. Ba cu contract, ba la negru, cum se putea. Pînă și-a purtat cei doi copii prin facultate. A mai încercat și în satul natal, dar în afară de posturi de vînzătoare la alimentara din localitate n-a găsit. Bani puțini, mult de lucru, fără nicio legătură cu respectarea orelor de muncă prevăzute de cadrul legal. O dureau picioarele de la atîta stat în picioare. Dar măcar era acasă, între ai săi. Prea multe opțiuni nu avea iar pînă la pensie era mult. De lucru mai găsea, una alta, dar fără contract. Ba la o sapă, ba mai cosea cîte ceva (avea mașină de cusut și pricepere, că doar lucrase la „Textila”), mai ales de cînd începuse nebunia cu iile și hainele de inspirație tradițională. Dar la vîrsta ei beteșugurile dau tîrcoale, putînd pica pradă neputinței o…

Comentarii