Treceți la conținutul principal

Dacă...Toamna muzicală clujeană 2011- ispită, marca Otilia Constantiniu (ex- Badea)


Dacă a început, atunci să vedem măcar ce se anunţă.
Permiteţi-mi să îmi manifest acest apel de a promova unul din cele mai longevive festivaluri de muzică cultă din România. Este cea de-a 45-a ediţie a Toamnei Muzicale Clujene, care aduce pe scenă lucrări consacrate dar şi în primă audiţie, acoperind o paletă mare de literatură muzicală. Până în 21 octombrie vă puteţi delecta cu muzici cât se poate de diverse, de la lucrări vocal-simfonice la recitaluri camerale şi solistice.
Cum deja a început de câteva zile dau în continuare citire câtorva concerte care mi-au atras atenţia în mod deosebit.
Unora le place Ţăranu. Dacă vă aflaţi printre acei, atunci seara de vineri 7 octombrie ar fi de luat în calcul pentru că se cântă Ţăranu şi se cântă o primă audiţie absolută! Diferencias pentru saxofon bariton şi orchestră se anunţă, unde Orchestra Simfonică şi Corul Filarmonicii de Stat Transilvania ne va provoca la o incursiune în muzica maestrului. Ca bonus, dacă într-adevăr vă nimeriţi acolo, s-ar putea ca la finalul lucrării să îl şi zăriţi printre primele rânduri pe autorul lucrării mulţumind pentru recunoştinţă. Pentru unii seara abia cu Beethoven începe, în partea a doua a concertului, cu nici mai mult nici mai puţin decât simfonia a 9-a.
Pentru cei pasionaţi de timbrul violoncelului, nu una, nu două, nu trei, nu..., ci 12 violoncele vă vor oferi miercuri 12 octombrie o idee despre ce se întâmplă atunci când partida violoncelilor îşi depăşeşte cu atât numărul încât se poate lipsi de celelalte instrumente şi poate constitui o orchestră de cameră. În program lucrări de M. Ravel, E. Granados, Fr. Chopin, G. Bizet şi B. Bartók. Poate fi cel puţin interesant.
Dacă mi-ar plăcea muzica de cameră – în special Brahms sau primele audiţii - atunci sâmbătă 15 octombrie aş bifa-o pe listă. Mi-aş cumpăra bilet la recitalul Cvartetului ,,Transilvan’’, unde în incinta sălii de concerte a Acedemiei de Muzică ,,Gh. Dima’’, cei patru care au consacrat vestul (României) vor interpreta o primă audiţie absolută a cvartetului pe care Adrian Pop îl intitulează Mătasea şi metalul, torso pentru cvartet de coarde. Şi dacă nu vă va convinge cvartetul lui A. Pop, atunci vă puteţi arunca în braţele muzicii lui Brahms unde în ajutorul celor 4 le vine pianistul Valentin Gherghiu pentru a da curs cvintetului cu pian în fa minor, op. 34. Şi dacă nu vă place Brahms, vă va plăcea cu siguranţa acest cvintet de o putere uimitoare (testat în condiţii de exersare a răbdării pentru muzica lui Brahms).
Dacă aş fi iubitor de muzică barocă (şi nu numai) şi s-ar întâmpla ca această muzică să se cânte şi în biserica ,,Sf. Mihail’’(cea care apare pe vederi cu Clujul), nu aş rata recitalul Mariei Abrudan. Merită să înduraţi o oră de răcoare şi să vă obişnuiţi doar urechile să contempleze rezonanţele orgii. Această seară v-o puteţi dedica înşivă miercuri 19 octombrie.
Pentru cei care nu l-au cunoscut încă pe Grigore Leşe au ocazia joi 20 octombrie, unde la Casa de Cultură a Studenţilor vine să ni-i prezinte pe deja celebrii aromâni fârşeroţi din Cogealac. Lăsaţi-vă purtaţi de sonorităţile dobrogene în ritmurile asimetrice ale acestor tărâmuri. Veţi pleca de acolo mai împăcaţi şi mai fermecaţi de puterea muzicii pe care o pot avea 3-4 bătrânei dintr-un sat prăfuit din apropierea Mării Negre.
Dar asta dacă şi numai dacă...

Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Autonomia sașilor în Transilvania - Sándor Vogel

Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spi) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rând datorită…

Sub zodia anticorupţiei

În toată istoria ei modernă, „integrarea europeană” a României a fost un proiect de clasă: a fiilor de boieri întorşi de la studiile făcute la Paris în secolul XIX, a intelighenţiei, elitei economice şi a administraţiei de stat la începutul secolului XX şi, după ’89, a unui segment de politicieni, afacerişti şi intelectuali. Un proiect, aşadar, eminamente liberal. Această „integrare europeană” a reprezentat în tot acest timp o veritabilă fată morgana, un ideal rămas în permanenţă de făcut, sau, dacă nu, măcar de dus la bun sfârşit. Orice şi oricât s-ar fi realizat, decalajul faţă de ţările vest-europene rămânea vizibil, iar, mai rău decât atât, exista tot timpul posibilitatea ieşirii din cursă, a deturnării „parcursului european” şi a resorbţiei în cultura şi moravurile Orientale de care abia reuşiserăm să ne desprindem. Însă, la fel ca şi „integrarea”, desprinderea a fost resimţită întotdeauna ca parţială, fragilă şi, fatalmente, reversibilă. Din această cauză, grupurile sociale care…

Comentarii