Ce-aţi zice dacă într-o zi aţi afla că Sonny Rollins înregistrează un album cu Dumitru Fărcaş? Poate că unii ar râde, alţii în schimb vor fi în sfârşit mulţumiţi că generalul taragotului a fost recunoscut la adevărata sa valoare. Dar nu despre asta este vorba aici. Ba dimpotrivă. Archie Shepp (şi nu Sonny Rollins), una din principalele figure ale avangardei muzicale a anilor ’60, ajunge la Budapesta unde înregistrează un album cu taragotistul...pardon, saxofonistul Mihály Dresch (care, pe lângă faptul că nu îndeamnă poporul la băuturi spirtoase, mai e şi unul dintre cei mai apreciaţi instrumentişti din breasla sa din Ungaria).
Din categoria treburi serioase: Ray Jackendoff la Cluj
Ray Jackendoff este un nume de care puţini probabil au auzit. Şi e de înţeles: domnul Jackendoff face parte din acea categorie de oameni care îşi petrec viaţa citind, studiind, publicând câteodată cărţi sau ţinând cursuri pe la cine ştie ce universitate. Nici doctoratul la MIT cu Chomsky sau funcţia de consilier pe probleme de cultură a preşedintelui SUA nu fac din el o persoană cu mare vizibilitate. Contribuţiile sale esenţiale în domeniul lingvisticii, cogniţiei şi muzicii sunt însă pe deplin apreciate de specialiştii acestor domenii din întreaga lume.
Musica tactilis - Două compoziţii semnate Adrian Pop
În două seri consecutive ale festivalului Toamna Muzicală Clujeană, iubitorii muzicii contemporane au putut asculta două opusuri semnate de compozitorul clujean Adrian Pop. Vineri, 14 octombrie, Filarmonica Transilvania, sub bagheta dirijorului Paul Mann, a interpretat lucrarea Solstiţiu; a doua zi, Cvartetul Transilvan, format din Gabriel Croitoru - vioara I, Nicuşor Silaghi - vioara II, Marius Suărăşan - violă şi Vasile Jucan - violoncel, a oferit publicului prima audiţie absolută a lucrării Mătasea şi metalul - torso pentru cvartet de coarde. Aşadar două direcţii, simfonică şi camerală, din care personalitatea compozitorului a putut fi apreciată, nemailipsind decât o creaţie vocală pentru a întregi astfel un imaginar portret muzical.
Povestiri din lumea satului - Pălăriuțe cu fermoar - de Raluca Radu
Primăvara anului 1999 fusese ploioasă. A plouat zile întregi mocănește de băltea apa peste tot, prin șanturi, prin beciurile oamenilor, pe câmp. Pârâiașul ce străbătea satul, ce mai toată vara era secat, se umflase și ajunsese acum ca un râu năvalnic de munte. Mătura tot, lemne, căpițe, stârvuri, butoaie și chiar o parte din casele oamenilor. Toată hidoșenia și mizeria satului era cărată la vale. Cei ale căror case fuseseră inundate, se simțeau îndreptățiți să ceară ajutor. E drept că unii săteni îi învinovățeau pe cei cu casele de pe malul pârâului de nepăsare, inconștiență și nepricepere.
După șiruri lungi de vaiete, bocete și drumuri la primărie, satul a fost inclus pe lista satelor calamitate. Unii ”gospodari”, ca să fie mai convingători, și-au cărat găleți cu nămol și le-au aruncat pe pereții caselor, și-au dărâmat șurile vechi și au plecat cu basmalele smulse, cu câteva rachiuri date pe gât, la primărie să ceară ajutoare.
Muzica vocală vs muzica instrumentală - o privire în istoria unei "dispute"
Perechea vocal – instrumental reprezintă cei doi poli între care arta muzicală a evoluat de-a lungul timpului. Ca şi alte produse primordiale ale spiritului uman, originea muzicii coboară în timpuri inaccesibile cunoaşterii contemporane. Astfel, problema întâietăţii vocalului faţă de instrumental, sau vice-versa, rămâne cu neputinţă de elucidat. Demersurile practicate în această direcţie se pot rezuma la o serie de speculaţii, bazate pe ipoteze lansate de ştiinţe precum istoria, arheologia, etnologia, psihologia cognitivă sau neurofiziologia. O contribuţie interesantă la problema originii muzicii o găsim în studiul lui Bryan G. Levman, The Genesis of Music and Language, unde autorul expune, pe lângă o trecere în revistă a celor mai importante teorii asupra genezei fenomenului muzical, o ipoteză conform căreia muzica şi limbajul uman articulat au evoluat ambele dintr-o aşa numită proto – aptitudine („proto –faculty”) de natură predominant muzicală, ce presupunea în principal izomorfismul sunet – semnificaţie[1].Fără a face referire la problema întâietăţii formei vocale sau instrumentale a muzicii, autorul presupune implicit originea vocală a acestei arte, fără de care teoria sa nu ar mai avea sens.
Recomandare Jazzofilă - Charles Mingus Sextet with Eric Dolphy - Cornell 1964
Charles Mingus Sextet with Eric Dolphy - Cornell 1964 - este o înregistrare inedită, descoperită după moartea artistului de către văduva acestuia, Sue. E inutil să mai rememorăm acum complexa personalitate a lui Mingus, sau importanţa sa în istoria jazzului. Cu siguranţă cei care vor da ascultare recomandării nostre şi vor audia acest album vor întreprinde pe cont propriu aprofundarea biografiei şi discografiei lui Mingus (în acest sens de un mare ajutor va fi filmul documentar Charles Mingus : The Trimuph of the Underdog).
Ca bandleader a mai multor formaţii, Mingus a atras în permanenţă compania celor mai valoroşi artişti ai momentului. Pe acest dublu CD cel mai prestigios nume este, bineînţeles, cel al lui Eric Dolphy. O tragică derulare a evenimentelor face ca această înregistrare să fie una dintre ultimele făcute de Dolphy, acesta sfârşindu-se la Berlin câteva luni mai târziu. Ceilalţi membri ai sextetului, nu mai puţin talentaţi, sunt Johnny Coles - trompetă, Clifford Jordan - tenor sax, Jaki Byard - pian şi Dannie Richmond - tobe.
Ca bandleader a mai multor formaţii, Mingus a atras în permanenţă compania celor mai valoroşi artişti ai momentului. Pe acest dublu CD cel mai prestigios nume este, bineînţeles, cel al lui Eric Dolphy. O tragică derulare a evenimentelor face ca această înregistrare să fie una dintre ultimele făcute de Dolphy, acesta sfârşindu-se la Berlin câteva luni mai târziu. Ceilalţi membri ai sextetului, nu mai puţin talentaţi, sunt Johnny Coles - trompetă, Clifford Jordan - tenor sax, Jaki Byard - pian şi Dannie Richmond - tobe.
Dacă...Toamna muzicală clujeană 2011- ispită, marca Otilia Constantiniu (ex- Badea)
Dacă a început, atunci să vedem măcar ce se anunţă.
Permiteţi-mi să îmi manifest acest apel de a promova unul din cele mai longevive festivaluri de muzică cultă din România. Este cea de-a 45-a ediţie a Toamnei Muzicale Clujene, care aduce pe scenă lucrări consacrate dar şi în primă audiţie, acoperind o paletă mare de literatură muzicală. Până în 21 octombrie vă puteţi delecta cu muzici cât se poate de diverse, de la lucrări vocal-simfonice la recitaluri camerale şi solistice.
Cum deja a început de câteva zile dau în continuare citire câtorva concerte care mi-au atras atenţia în mod deosebit.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Despre apariţia corupţiei în Ţara Românească * - de Vasile Mihai Olaru
Studierea corupţiei în timpul Vechiului Regim (secolul al XVI-lea – primele decenii ale secolului al XIX-lea) în sud-estul Europ...
-
foto: Dorin Vătavu Până recent satul Cacova Ierii nu se diferenţia cu mult de alte sate ale judeţului Cluj. Cârciuma lui Stan ...
-
Şedinţă a Grupului pentru Dialog Social Ce au făcut intelectualii din „ grupul Noica” odată ieşiţi din comunism? În primul rând, în...
-
Conacul Nanu, locul copilăriei ambasadorului Frederic Nanu În urmă cu mai bine de 90 de ani, boierul Costică Nanu î...