Treceți la conținutul principal

Eroi ai timpurilor noastre: Ion Florin Moț și contele Andreas von Bardeau


@Agrointel

    Să știți că acolo unde este sărăcie și disperare, în pofida aparențelor, este loc de biznisuri mari. Dar nu pentru cei care experimentează sărăcia pe osul propriu, ci pentru investitorii vizionari și, într-o măsură mai mică, colaboratorii lor indigeni (primari, funcționari, judecători, interlopi etc.). Sunt multe domenii în care se verifică această poveste, unul dintre ele fiind agricultura sau, mai exact, terenurile agricole.
    În toamna anului 2015, o anchetă a Centrului Român pentru Jurnalism de Investigație (CRJI) și a publicației De Correspondent din Olanda, a scos la iveală faptul că „fonduri de pensii americane și olandeze profită de pe urma țăranilor români care-și vând terenurile agricole uneia dintre cele mai mari bănci din lume, fără să știe sau fără voia lor. Unele vânzări s-au făcut fie forțat, fie prin intermediari cunoscuți ca infractori, fie cu directa contribuție a unor primari”. Rețeta succesului garantat și rapid: investitorul viziononar (omul cu banul sau omul omului/oamenilor cu bani + judecători corupți + primar corupt + interlopi care constrîng oamenii să-și vîndă terenurile). Ancheta se pare că ar fi dus la deschiderea unor dosare pentru investigarea unor cazuri de fals și uz de fals și corupție. Ba mai mult, textul spune că o judecătoare și un primar au fost judecați și condamnați pentru falsificarea unor acte de proprietate sau pentru acordarea unor sentințe în favoarea investitorilor. Apoi liniște. Setea de justiție și revolta anti-corupție a continuat marșul zgomotos în direcțiile deja bine-cunoscute, arestări spectaculoase de politicieni și funcționari, zornăit de cătușe, condamnări simbolice și rezultate absolut jenante în recuperarea prejudiciilor.
    Recentul scandal generat de publicarea de către CanCan a unor fotografii și înregistrări video cu ambasadoarea Olandei (plus familia) petrecînd revelionul cu 2 condamnați penali indigeni (un afacerist într-ale asfaltului și fondurilor europene + un ofițer condamnat pentru trafic de droguri) a stîrnit o serie de reacții de disculpare a acesteia din partea multor suporteri/apostoli ai anticorupției și anti-hoției, unii emițînd explicații de genul:

„Ca ambasador mănânci şi tu în locuri mai cu ştaif. Evident că în România ele vor colcăi de interlopi. Probabil că ambasadoarea a fost briefuită despre câțiva interlopi mari dar nu putem avea pretenția să îi recunoască pe toate miile de interlopi medii. Asta e țara, când mergi într-o cleptocrație dai de hoți la fiecare pas. (...) Dacă pe tine te încălzeşte să crezi că toate popoarele sunt la fel de hoațe ca românii nu pot decât să îți recomand Olanda de Sadoveanu, jurnal de călătorie din anii 20. ” (Adrian Țîrca, comentarii pe facebook la o postare a subsemnatului)

Ceea ce mi-a amintit degrabă de povestea cu Rabobank și ale sale afaceri cu interlopi + judecători și primari corupți, așa că m-am apucat să caut pe google informații noi despre acea situație. Nimic nou despre afacere și procesele anunțate, în schimb, surfingul pe net m-a ajutat să găsesc alte detalii interesante despre această categorie de biznisuri și eroii implicați. Precum și despre modul în care operează justiția autohtonă.
        Despre Ion Florin Moț am aflat din ancheta CRJI, că „un lucru este sigur: fostul primar Ion Moț este cumva implicat. Acum doi ani Moț a fost trimis în judecată de DNA și condamnat pentru implicarea sa într-o afacere cu terenuri în care s-au folosit documente false și au fost furate sute de hectare de teren. Conform DNA, el a fost prins în timp ce cerea 40.000 de euro mită pentru a elibera anumite documente unor așa-ziși oameni de afaceri, documente folosite ulterior pentru a falsifica precontracte astfel încât anumite terenuri să ajungă în mâinile lor. În septembrie 2015, Ion Moț și-a dat demisia din funcție, după doi ani de la o condamnare definitivă.” Așa că m-am pus să văd care mai e treaba cu primarul în cauză și cum o mai duce. Și am aflat următoarele.

    Ion Florin Moț
este nimeni altul decît primarul care l-a înfundat pe bossul OTV, Dan Diaconescu, pentru șantaj. Dan Diaconescu a fost condamnat în martie 2015.  Ați ghicit. Șantajul era legat de rolul primarului în manevrele cu terenurile agricole, rol care i-a adus în final condamnarea și lui, în 2016. Și apoi, în februarie 2017, în urma sentinței dată de Curtea de Apel Timișoara, obligația ca acesta „să efectueze 120 de zile de muncă în folosul comunităţii la Primăria Zărand sau la Inspectoratul Şcolar Judeţean Arad.” Omul avea mai multe procese, cu mai multe firme. Într-un caz, cel care implică ca părți vătămate  SC TAR Farming SRL şi Florica Jivan, „a fost reclamat la organele de cercetare și urmărire penală după ce o societate comercială a depus plângere împotriva sa. Potrivit reprezentanţilor firmei prejudiciate, Moţ ar fi promis reprezentantului societăţii că îi va vinde sute de hectare de teren în zona Zărandului… dar doar a încasat șpaga și a eliberat nişte adeverinţe inutile. Investitorul a luat țeapă, așadar, după care s-a plâns organelor.” Însă, mai avea un proces, cu firma contelui austriac Andreas de Bardeau, S.C. Bardeau Holding România S.R.L, pe care a reușit să-l rezolve prin mediere. Despre dosarul Bardeau, conform comunicatului de presă, „Procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, prin rechizitoriul din data 15.04.2015, au dispus trimiterea în judecată a inculpatului Moţ Ion Florin pentru infracţiunile de înşelăciune, uz de fals şi abuz în serviciu. (...)
    „Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că inculpatul Moţ Ion Florin, în perioada martie-mai 2009, a indus în eroare reprezentaţii unei societăţi comerciale din jud.Arad cu prilejul încheierii unor antecontracte de vânzare-cumpărare de terenuri, afirmând în mod nereal că aceste terenuri nu au mai făcut obiectul unor antecontracte de acelaşi gen anterioare. În realitate, terenurile fuseseră anterior înstrăinate în acelaşi mod şi unei alte societăţi comerciale de pe raza jud. Arad. Procedând astfel, inculpatul a cauzat un prejudiciu total în valoare de 197.020 lei persoanei juridice care a achiziţionat a doua oară imobilele.
    Totodată, inculpatul, în calitate de primar al com. Zărand, jud. Arad, în luna septembrie 2012, pentru a justifica neeliberarea unui titlu de proprietate persoanei care a solicitat aceasta, a prezentat serviciului juridic al prefecturii jud. Arad copia unui antecontract prin care ar fi achiziţionat terenul ce făcea obiectul titlului de mai sus, antecontract despre care ştia la acel moment că este fals. Procedând astfel, inculpatul, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a refuzat în mod nejustificat să soluţioneze cererea de eliberare a titlului de proprietate formulată.”
    Altfel spus, escrocul indigen s-a apucat de șmecherii cu barosani de anvergură internațională, jinduind să-i țepuiască prin vînzarea acelorași terenuri de mai multe ori. Și-a găsit nașul/nașii, cum se spune în popor. Despre alte peripeții ale acestui erou contemporan, reprezentativ pentru o anumită categorie de intermediari, puteți citi aici (prins cu mită în flagrant, în 2013) și despre șirul lung de procese și condamnări (2 ani, 3 ani, 5 ani etc.), comasate într-un final în 120 de zile de muncă în folosul comunității, găsiți aici. Rețineți, însă, că procesele sale erau anterioare publicării anchetei CRJI, anchetă din care am mai aflat și despre „metoda lui Boșca” (Elena Boșca) de a deveni proprietară pe terenurile altora.
    „În 2010, Boșca i-a dat în judecată pe Necrilescu și pe alți 12 săteni la Judecătoria Ineu pretinzând că ei și-au retras promisiunea de a-i vinde ei terenurile. Ea a prezentat în fața judecătorilor antecontracte în care se arăta că aceștia fuseseră de acord să-i vândă aproape 30 de hectare în total. Procesul a durat puțin. Nici Necrilescu, nici ceilalți pârâți nu au venit la proces și nici nu au făcut ceva înn apărarea lor, primul spunând că habar nu avea că acest proces a avut loc. Judecătorul Florița Boloș, care a fost condamnată anul trecut la patru ani de închisoare pentru fals și luare de mită, a decis în favoarea Elenei Boșca, făcând-o pe aceasta proprietar peste terenuri și permițându-i astfel să le vândă mai departe către Rabo Farm.
     Procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Chișineu Criș verifică documentele din dosar, inclusiv actele care de proprietate ale lui Boșca, în cadrul unei anchete legate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals în înscrisuri oficiale și abuz în serviciu. Exact aceeași procedură a fost folosită de un alt intermediar al Rabo Farm, o companie austriacă Bardeau Holding Romania care a vândut fondului de investiții peste sute de hectare de teren arabil în vestul țării. Prin judecătorul Boloș, Bardeau Holding a achiziționat teren de la 148 de săteni din Zărand, cel puțin șapte din acestea ajungând la Rabo Farm. Și afacerile dintre Bardeau și Boloș sunt investigate acum de DNA.”
@evz.ro


Despre domnul conte  Andreas de Bardeau,
cu origini în familia de Habsburg, fostă stăpînă a Transilvaniei și a Europei Centrale, precum și despre afacerile sale în sectorul agricol, găsiți cîte ceva aici.
Căutînd pe google comunicate de presă, sentințe sau informații despre situația procesului intentat, am dat peste alte procese legate de achiziționarea unor proprietăți agricole sau forestiere în care este implicată compania domnului conte. Mai precis, am dat peste un articol din februarie 2012, despre judecătorul Sorin Gheorghisan, de la Curtea de Apel Timișoara, în privința căruia a fost depusă către ANI (Agenția Națională de Integritate) o solicitare de verificare a averii. Sesizarea ridică o serie de acuzații la adresa acestui judecător, legate de perioada în care acesta activa la Judecătoria Oravița.
     „De fiecare data, data fiind incompatibilitatea in care se afla magistratul, care nu putea solutiona cauzele in care avea un interes patrimonial, a formulat cereri de abtinere, iar dosarele au fost solutionate de unul dintre colegii sai.
Cum era de asteptat, de fiecare data a obtinut castig de cauza. Este vorba despre dosarul 1086/273/2007, avand ca obiect o prestatie tabulara, unde a intervenit alaturi de SC „Bardeau Holding Romania” SRL, impotriva paratului Dora Ciocarlan, dosarul 1710/273/2007, avand ca obiect o actiune in constatare, unde a intervenit de partea aceleiasi companii cu actionariat austriac, SC „Bardeau Holding Romania” SRL, impotriva paratei Florica Virginia Balteanu, dar si dosarul 1730/273/2007, care a avut ca obiect o actiune in constatare, unde a „combatut” alaturi de interesele aceluiasi „Bardeau Holding Romania”, impotriva paratului Pau Traian Mozoru. in toate cele trei dosare, magistratul care a solutionat cererile, Mircea Tec, a admis cererile de interventie ale colegului sau de instanta.”
      Tot din același articol mai aflăm că firma domnului conte era o prezență constantă în sălile de judecată, datorită proceselor implicate de achiziția de proprietăți agricole și forestiere:
     „contele Andreas von Bardeau si-a parasit castelul de langa Viena si a venit in Romania dupa anul 2000, incepand sa achizitioneze mii de hectare de teren arabil si teren forestier. Doar de la 1000 de hectare in sus.
      Doar pe rolul instantei din Oravita, contele austriac, prin „Bardeau Holding Romania”, este parte in peste 500 de dosare, avand ca obiect prestatii tabulare sau actiuni in constatare. SC „Bardeau Holding Romania” SRL, cu sediul social in Timisoara, a inceput sa cumpere suprafete mari de teren agricol imediat dupa anul 2000, oferind proprietarilor preturi derizorii.
      Daca luam ca reper tot anul 2007, pentru ca nu exista informatii actualizate, Bardeau Holding avea la acel moment in patrimoniu 27.000 de hectare de teren arabil in Timis, Arad si Caras Severin, precum si 10.000 de hectare luate in administrare. Afacerile sale se intind si in judetul Arges, unde prin intermediul SC „Esterhazy Bardeau Silvicultura” SRL, unde este asociat cu familia Esterhazy din Ungaria, a achizitionat aproape 5.000 de hectare de padure.”
    Despre această sesizare a avocatei Carmen Obârșanu s-a scris și aici. Despre reacțiile la  sesizarea dumneaei în legătură cu cele 5 apartamente din Timișoara pe care domnul judecător a uitat să le treacă în declarația de avere, puteți citi aici. Cît despre domnul judecător, prin presa județeană am mai aflat doar că în 2013 fostul soț al iubitei sale i-a incendiat ușa apartamentului și i-a provocat ceva necazuri de sănătate, fapt ce l-a determinat să se pensioneze mai repede. Altceva nimic. Dacă cineva află, i-aș fi foarte recunoscător dacă m-ar înștiința.
    Revenind la domnul conte și ale sale afaceri, în afară de dificultățile stîrnite de partenerul de afaceri de la primăria Zarandului și, mai apoi, de prejudiciul de imagine stîrnit de ancheta menționată, nu am găsit pe net informații despre alte necazuri. Dacă o fi avînd, înseamnă că nu interesează presa, pentru că din presă (de la Digi 24) am mai aflat doar (prin 2016) că Bardeau Holding are 21. 000 de hectare de teren agricol iar site-ul Agrointel îl plasa în 2013 pe locul 5 în top 50 fermieri pe la noi. Acuma stau și mă întreb și eu, ca un fraier care pînă acu cîțiva ani se extazia cînd vedea politruci și funcționari săltați de DNA, DIICOOT etc. și plimbați ritualic prin fața camerelor, cum de tunurile acestea (și ale Rabobank, alea cu interlopi care presau oameni să-și vîndă terenurile) nu au atras interesul presei mainstream, atît de receptivă la probleme legate de justiție, corupție, hoție, abuzuri etc.? Cum de DNA și alte parchete nu ne țin la curent cu anchetele? Care-i faza? Nu există interes public? Nu contează nenorocirile provocate oamenilor țepuiți de aceste branduri internaționale și partenerii lor locali, din administrație, justiție și lumea interlopă? Or fi fost pedepsiți (simbolic) cei care au abuzat de pozițiile lor (judecători, primari etc.) pentru ca biznisul să prospere și oamenii să fie jecmăniți, dar beneficiarul, fie el și denunțător, nu trebuie tras la răspundere? Prejudiciul nu trebuie recuperat de către cetățeni sau stat? Nu am putut afla din presă cum stă treaba, așa că, în baza Legii 544/2001 (accesului la informații) am depus către DNA o solicitare pentru a afla cum stă treaba în cazul proceselor intentate judecătoarei Boloș și Bardeau Holding, menționate în ancheta care deschide acest text. Cum primesc vești, promit să vă înștiințez.

P.S. Recent aflam că în 2012, în contextul exploziei de procese pierdute de către bănci în fața clienților care reclamau comisioane ilegale în creditele contractate, cartelul băncilor (Asociația Română a Băncilor) a solicitat protecție la FMI și BNR, în fața tribunalelor românești, pentru a nu fi nevoite să restituie sumele colectate ilegal („impactul financiar este estimat de bancheri la peste 600 de milioane de euro anual”). Și protecția le-a fost asigurată, o vreme, cel puțin. Așa că, nu am cum să nu mă întreb ce protecție or fi solicitat diferitelor instituții ale statului, investitorii de calibru din diferite domenii. Pentru că în mai toate tunurile cu prejudicii de milioane de euro nerecuperate, atunci cînd sunt anchetate de DNA, se limitează la capturarea și pedepsirea simbolică (2-3 ani cu suspendare/executare) a borfașilor corupți sau a celor care și-au folosit influența pentru a determina decizii în defavoarea interesului public, iar beneficiarii, corupătorii, scapă lejer, chiar fără restituirea  prejudiciului. Cînd primesc răspunsul la solicitarea înaintată, vă informez.



Postări populare de pe acest blog

Cum poți supraviețui cu minimul pe economie + bonuri și, în același timp, să scapi de acuzația de lene și nemuncă? Studiu de caz.

Cu cîteva luni în urmă scriam pentru Gazeta de Artă Politică un scurt material despre tăietorii/furnizorii de lemne din mediul rural, bazîndu-mă pe cazurile a cîtorva persoane cu care am avut contact direct. Săptămîna trecută m-am pomenit că am nevoie de o căruță de lemne, așa că m-am interesat să văd cine mă poate ajuta. Spre deosebire de anii trecuți, nu am mai văzut căruțași umblînd și oferindu-se să-ți vîndă sau aducă lemne. Cică s-a intrat tare în ei, că nu se mai putea. Într-un final, cineva tot m-a servit și m-a lămurit că nu știe care-i faza cu lemnele, că pentru el asta e o activitate ocazională, de nevoie. Pentru că are serviciu, fiind angajat la Fujikura. Între o rundă de tăiat lemne și două țigări, m-a lămurit cum e cu traiul de angajat și de ce a ajuns cu lemnele duminică după masă și nu sâmbătă, precum ne fusese înțelegerea. A băgat ore suplimentare la muncă vineri noaptea, pînă la 6 dimineața. Apoi, ajuns acasă, a trebuit să meargă la scos de cartofi pe petecul lor de t…

Despre descurcăreală și succes. Patru povești

Se dau cîteva cazuri.
1. Angela (52 de ani) a lucrat cîțiva ani la Textila, la Năsăud. Cînd s-a stricat treaba a făcut cîteva ture de străinătate, la șparanghel în Germania și apoi la șters la cur și îngrijit bătrîni prin Germania și Austria. Ba cu contract, ba la negru, cum se putea. Pînă și-a purtat cei doi copii prin facultate. A mai încercat și în satul natal, dar în afară de posturi de vînzătoare la alimentara din localitate n-a găsit. Bani puțini, mult de lucru, fără nicio legătură cu respectarea orelor de muncă prevăzute de cadrul legal. O dureau picioarele de la atîta stat în picioare. Dar măcar era acasă, între ai săi. Prea multe opțiuni nu avea iar pînă la pensie era mult. De lucru mai găsea, una alta, dar fără contract. Ba la o sapă, ba mai cosea cîte ceva (avea mașină de cusut și pricepere, că doar lucrase la „Textila”), mai ales de cînd începuse nebunia cu iile și hainele de inspirație tradițională. Dar la vîrsta ei beteșugurile dau tîrcoale, putînd pica pradă neputinței o…

Punk Was Not Dead: Aventuri de Coteț

Prin anii nouăzeci, cînd copilăream pe la Telciu și-mi plimbam cizmele prin slotăraia de pe Valea lui Stan și Zugău, nu prea aveam habar că sunt/urmează să devin un om recent, cu atît mai mult în momentele extrem de enervante cînd mă trezeau ai mei înainte de 8, ca să duc vacile pe imașul de deasupra gării. Mai grav, habar n-aveam că o să devin punk înainte de a avea buletin și că voi realiza contribuția pe care am adus-o eu muzicii, culturii și idealului punk, doar în anii facultății, cînd eram deja plecat de multă vreme dintre dealuri și balegi. Îmi plimbam prin colb și slotăraie nu doar cizmele sau bascheții, în funcție de sezon, ci și ignoranța și entuziasmul hrănit, în primul rînd de TV-ul nostru Olt, alb negru, de pe măsuța cu mileu. Și asta se întîmpla vara, cînd la ora aia abia începeau să se încingă corturile prin Vama Veche și prelatele teraselor de pe litoralul de unde ne transmiteau seara emisiuni despre cum se distrează lumea și cum se trăiește viața din plin. Uneori mă …

Comentarii