Una
dintre primele măsuri economice impuse de noul guvern a scindat societatea
românească în două, mai ceva ca rivalitatea istorică dintre Steaua și Dinamo.
Ridicarea plafonului la contribuțiile sociale pentru cei care cîștigă peste 5
salarii medii brute pe lună, adică de la aproximativ 14.000 de RONI în sus,
face ca aproximativ 36.000 de cetățeni de elită ai României să fie nevoiți să
plătească la fel ca ultimul prost din țara asta. Facebook-ul trepidează, presa
s-a inflamat și denunță în termeni de o intransigență greu de imaginat pentru
alte subiecte, jaful legal și nedreptatea istorică comise de acest guvern de
orientare teleormăneană. Apocalipsa economico-socială pare că și-a reluat
cursul firesc și zgomotos și necazuri peste necazuri se prăvale peste ce are
mai frumos și mai bun țara noastră: o minoritate de oameni performanți, de succes
și plini de merite. Sunt sigurii care ne mai fac să credem că țara noastră mai
are o șansă, că merită să lupți pentru o viață mai bună și că se merită să
încerci să faci ceva în țara asta. Sunt dovada că efortul îndelungat,
perseverența și cutezanța pot fi răsplătite cu vîrf și îndesat și că de la un
prag în sus pot fi chiar scutite de impozite.
Dar nu vreau să vorbesc
despre cele aproximativ 36.000 de drame care au izbucnit în sânul unor familii,
pînă mai ieri fericite și optimiste, precum incendiile în locuințele
improvizate. Nici despre mizeria morală a unei astfel de măsuri, care va
împinge cîteva din cele mai frumoase și luminoase caractere ale României în
mocirla evaziunii fiscale, alături de buticari, piețari și mici întreprinzători
ahtiați după un cîștig care să le permită supraviețuirea sau luxul unui
concediu all inclusive în Bulgaria.
Vreau să vorbesc despre ceea ce nu se vede la o privire superificială, în special
dacă e orbită de ghiorăielile vulgare ale burdihanului pesedeizat.
Măsura asta lovește în ideea de performanță pe toate
fronturile, dar în special pe un front care ar trebui să ne intereseze pe toți
și care ar trebui să ne determine, măcar o dată în viață, să conștientizăm că
există lucruri mai importante decît nevoia de căldură în calorifere sau
capriciul de a mînca șuncă în loc de parizer. Măsura lovește în fotbalul
autohton în aceeași măsură în care lovește în industria IT, salariile
finanțiștilor care optimizează fiscal tot ce prind și în salariile bugetarilor
de la BNR. Voi credeați că doar Isărescu va fi nevoit să renunțe la 10.000 de
lei din salariul său de 22.000 de euro pe lună? Că doar directorii de companii
și bănci or să ducă greul? Vă înșelați amarnic și demonstrați că habar n-aveți
de greutățile și lipsurile prin care trece fotbalul intern, nu numai industria
IT, scutită de anumite impozite. După ce campionatul a fost profund zguduit
(decimat!) de arestările unor investitori precum Borcea, Florian Walter, Ioan
Niculae etc., pentru diferite tunuri sau pentru evaziune fiscală, după ce
echipe de top din Liga I, precum CFR Cluj, Rapid București etc. au intrat în
insolvență, această nouă măsură va face campionatul românesc și mai
necompetitiv. În loc să se gîndească la o măsură care să dea un imbold real
acestui sector fundamental al economiei subterane autohtone, guvernul îi pune
cruce. Nu i-a dus capul să propună o lege prin care, ca și în cazul unor mari
companii multinaționale, să se facă cumva ca evaziunea fiscală să nu mai fie
evaziune fiscală, să fie măcar tolerată. Nu s-au gîndit să scutească
fotbaliștii de orice fel de contribuție socială, mai ales dacă sunt performanți
și nu dau autogoluri. Nu s-au gîndit să-i scutească măcar de impozitul pe
profit (16%), precum sunt scutiți de ani buni angajații din IT. Nu s-au gîndit să facă un Fond Național pentru
Susținerea Fotbaliștilor Performanți, dîndu-le bonusuri și plătind comisioane
pentru ca aceștia să poată fi transferați într-un campionat de top din afară,
unde să facă tușa măcar cîteva luni, în vederea obținerii unei experiențe
suficientă pentru a face din România o forță a fotbalului din colțul sud estic
al Uniunii Europene. Nu. Ei au căzut pradă ispitelor populismului, au lăsat
scîncetele rataților cu salarii de mizerie și ale pensionarilor obsedați de
medicamente compensate, să le umbrească judecata. Au gîndit că o astfel de
măsură inumană, care să permit aruncarea unor firimituri fomiștilor, le va
consolida electoratul. Au gîndit la o scară mică și au refuzat provocările pe
care, după cum spunea domnul Valentin Lazea (economist-șef la BNR și, foarte probabil, victimă a acestei măsuri discreționare), numai o elită
luminată și curajoasă – eu aș adăuga că musai ș i bine salariată – le poate
asuma în cea mai săracă țară din UE.
Oameni buni, treziți-vă! Valorile noastre din IT, fotbal,
finanțe și care or mai fi sectoarele bine remunerate, își vor lua tălpășița
precum Chipciu, către orizonturi unde performanța e mai bine plătită și
impozitarea progresivă. Pensionarii oricum mor curînd și nu mai produc nimic,
iar mînă de lucru ieftină o să găsim întotdeauna, dacă nu la noi, la alții. Dar
valorile? Dar vectorii de creștere economică și drenare a profitului înspre
alte țări, prin paradisuri fiscale? Dar vîrfurile bine întreținute ale
societății noastre? La acestea nu ne gîndim? Chiar într-atît ne-am lăsat
dezumanizați de urletele lacome ale unor sărăntoci și puturoși încît nu putem
fi solidari cu cei mai bine plătiți dintre noi? Voi nu vreți să fiți bogați? Gîndiți-vă
cît de amabil și politicos vă comunică un director de la resurse umane decizia
de disponibilizare. Gîndiți-vă cît de matur și informat ne lămuresc finanțiștii
că se duce totul dracului dacă se măresc salariile nemernicilor de medici,
profesori sau poștași. Păi voi cu care vreți să vă asociați? Cu mahalaua ineptă,
care vrea tot mai mulți bani sau cu lumea bună, manierată, educată și
civilizată, în rândul căreia cei mai mulți dintre voi n-o să intrați niciodată,
oricîte rate ați plăti?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu