Treceți la conținutul principal

Democrație da, dar cu măsură! Despre cei 25% ceruți de studenți




        Aseară am participat la discuțiile și dezbaterile din amfiteatrul „Nicolae Mărginean” al Facultății de Psihologie de la UBB Cluj. Dincolo de discuțiile de tatonare, lămurire a rostului unui protest sau ocupații (fie și una făcută cu aprobabrea conducerii), s-au dezbătut două revendicări extrem de importante: cea cu 6% pentru educație+1% pentru cercetare și cea cu 25% reprezentativitate a studențiilor în forurile decizionale și, atenție!, în procesele decizionale. Această solicitare este cap de afiș a ocupațiilor din toată țărișoara și, cel puțin la Cluj, a stârnit cele mai ample și mai savuroase discuții.
       Dacă partea cu 6+1% s-a lămurit relativ ușor, în pofida unor propuneri de revendicare a unei creșteri graduale, că țara nu poate (mai ales când are de crescut buget la militărie) și a discuțiilor despre cât de importantă e această revendicare pentru a depăși actuala paradigmă „și noi vrem, dar nu sunt bani” în soluționarea unor probleme cronice, partea cu 25% a fost un pic mai încurcată. În prima parte s-a pornit de la ideea că 25% înseamnă drept de vot pentru toți studenții din universități în procesul de alegere a rectorului, cu o pondere finală de 25% din totalul voturilor exprimate. Un pas mare spre impunerea studenților pe agenda electorală a diferitelor tabere care țintesc puterea executivă în universități, mai ales că se tot vorbește de „învățământ centrat pe student”. Apoi, recitind formularea publicată pe site-ul ANOSR, unde apărea termenul „electori”, care stârnea multă confuzie între oameni, a apărut suspiciunea c-ar fi vorba de preluarea modelului electoral american în procesul de alegere a rectorilor. Ceea ce, chiar dacă ar fi dat drept de vot populimii studențești (oricât de dezinteresată și dezinformată ar fi) ar favoriza facultățile mari gen Științe Economice și Drept, prin faptul c-ar avea un număr mai mare de electori în etapa finală de alegere a rectorilor. Asta s-ar fi potrivit și pe o oarecare agendă de calibrare accelerată pe modelul pro-busniss al învățământului universitar, vizibilă în urbea someșană prin tendențiosul sondaj de opinie plantat în căsuțele de mail a tuturor cadrelor UBB prin care se arăta că viitorul rector, conform așteptărilor celor din universitate, trebuie să fie cât mai pro-busniss, bun manager și, mai ales, agreat de mediul de afaceri.

         Dar am primit lămuriri că e vorba doar de o eroare de formulare care, cel puțin la Cluj, a și fost îndreptată. Se dorea, clar, democratizarea procesului de alegere a rectorului prin acordarea dreptului de vot tuturor studenților, în ponderea menționată. Curat progres, gândit-am, imaginându-mi deja viitorii candidați nevoiți să organizeze și întâlniri cu studenții, să le-asculte doleanțele și să nu se mai limiteze la negocieri de funcții, finanțări, promisiuni cu cei cu drept de vot sau cu studenții reprezentanți. Îmi mirosea a 2016 provocator, cu discuții aprige și cu programe mai aplecate și spre sărăcimea studențească, asortate cu party-uri de susținere a candidaților cool, organizate pe Piezișei. S-a discutat mult și, de cele mai multe ori, foarte aplicat și relevant pe diferitele modalități de vot, care să asigure o cât mai bună democratizare a acestui proces. S-a tras concluzia că trebuie muncă de lămurire cu studenții, pentru a fi mobilizați în spatele acestei revendicări și a altora deja formulate sau în curs de dezbatere și formulare. Ceea ce suna cât se poate de bine, mai ales că spre deosebire de alte proteste, acum există premisele unei presiuni susținute și de lungă durată.
        Dar tot cu dubii am rămas legat de cei 25%, așa că odată ajuns acasă am întrebat pe pagina de facebook a ANOSR cum stă treaba și am primit următorul răspuns:

Revendicarea presupune includerea studenților în proporție de 25% în alegerea rectorului, indiferent de metoda prin care acest obiectiv este atins (ponderea voturilor, revenirea alegerii la Senate, creșterea numărului studenților care votează etc.). Nu este vorba de sistemul american cu electori. Pe site, prin electori, se face referire la „cei care iau parte la procesul electiv” deci 25% din totalitatea celor care votează

       Adică revenirea la situația anterioară Legii Funeriu, într-o formă upgradată, evident, care prevedea ca rectorul să fie ales doar de către Senat, nu de către întreaga comunitate academică, Senat în care studenții aveau și au 25% reprezentativitate. Noul răspuns n-a întârziat să apară, edificator, de altfel, pentru ce se dorește/așteaptă prin această revendicare:

Revenirea la situația dinaintea Legii 1/2011 e una din variante (alegerea s-ar face de către Senat). De asemenea, acordarea dreptului de vot tuturor studenților dintr-o universitate și ponderarea voturilor mai apoi ar fi o altă variantă, ideală dpdv al democratizării alegerilor dar costisitoare dpdv logistic. Revendicarea noastră este de a specifica în Lege că studenții iau parte în proporție de 25% în alegerea rectorului. Acesta este esențial pentru că în majoritatea universităților, cu precădere în cele mari, procentul actual e undeva la 6-7%. Dacă se va obține acest deziderat, metodele specifice pot fi stabilite ulterior. Părerea mea personală, însă, este că metoda prin care se face alegerea ar trebui lăsată în autonomia universităților, prin referendum la nivelul comunității academice.

        Acum, cred că vă puteți da și voi seama că e puțin probabil ca vreo comunitate academică din vreo universitate să voteze așa „radical”.  Interesant este că democratizarea alegerilor este considerată costisitoare din punct de vedere logistic, așa că, cel mai simplu, să sporească numărul de reprezentanți sau să capete drept de vot și ONG-urile din universitate și asociațiile studențești. Bine că nu este costisitor logistic să crești numărul de reprezentanți/electori, în condițiile în care în unele universități (la UBB, de exemplu) această castă a reprezentanților beneficiază de privilegii precum loc în cămin (nu din ăla cu 5 în cameră) indiferent de medie sau reduceri de 75% din regie.  Personal, am fost tare dezamăgit de acest aspect. În primul rând, cu o astfel de abordare se poate ușor închipui până unde vor putea merge și cam cât de setoși de democratizare a procesului electiv sunt unii dintre cei care coordonează aceste proteste, precum și cât de mare e setea de funcții mici și mărunțele în casta celor care se implică și, în unele cazuri, își exersează și negociază talentele pentru funcții mai adecvate ambițiilor lor. Pe de altă parte, chiar dacă în cazul celor de la Cluj cred sincer că a fost vorba de o confuzie/lipsă de coordonare cu centrul de comandă, am și impresia că la nivel de organizare, prea puțini sunt cei care chiar ar vrea să împingă lucrurile până acolo încât să solicite revendicarea în forma în care a fost discutată aseară. Adică, toată studențimea are drept de vot și chiar dacă participă foarte puțini, pentru că-s dezinteresați (cum zicea cineva), ponderea voturilor lor să fie 25% din voturile finale.
      Pentru că o astfel de măsură ar însemna chiar ridicarea gradului de democratizare a alegerilor și ar face de neocolit studenții și problemele lor pentru orice campanie electorală. Dar ar implica și știrbirea atribuțiilor/puterii celor care ocupă funcții de reprezentare a studenților, limitându-le atribuțiile doar la forurile decizionale precum Senatul sau consiliile de catedră/departament.
         Desigur, sunt revendicări mult mai importante, care izvorăsc din cea legată de aplicarea legii care prevede acordarea  6+1% pentru educație și cercetare, însă cum discuția s-a cantonat aseară în chestiunea dreptului de vot al studenților și cum 25% pare revendicarea de căpătâi, am considerat binevenite o serie de comentarii/lămuriri.  De-aici încolo rămâne de văzut ce determinare  au cei mobilizați de către organizațiile studențești sau pur și simplu alipiți din mers protestelor. Pentru că ei pot impune pe agenda protestului revendicări, modalități de presiune sau pot să le îmbunătățească pe cele deja existente. Dacă agenda rămâne stabilită în continuare doar de cei de la centru sau de sus, cu o perspectivă mai complexă asupra situației și cu experiență organizatorică etc., atunci studenții nu vor fi altceva decât o masă de manevră, mobilizată în spatele unor obiective limitate, un fel de întoarcere la situația (pe acest palier) dinainte de domnia lui Funeriu.



Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Autonomia sașilor în Transilvania - Sándor Vogel

Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spi) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rând datorită…

Sub zodia anticorupţiei

În toată istoria ei modernă, „integrarea europeană” a României a fost un proiect de clasă: a fiilor de boieri întorşi de la studiile făcute la Paris în secolul XIX, a intelighenţiei, elitei economice şi a administraţiei de stat la începutul secolului XX şi, după ’89, a unui segment de politicieni, afacerişti şi intelectuali. Un proiect, aşadar, eminamente liberal. Această „integrare europeană” a reprezentat în tot acest timp o veritabilă fată morgana, un ideal rămas în permanenţă de făcut, sau, dacă nu, măcar de dus la bun sfârşit. Orice şi oricât s-ar fi realizat, decalajul faţă de ţările vest-europene rămânea vizibil, iar, mai rău decât atât, exista tot timpul posibilitatea ieşirii din cursă, a deturnării „parcursului european” şi a resorbţiei în cultura şi moravurile Orientale de care abia reuşiserăm să ne desprindem. Însă, la fel ca şi „integrarea”, desprinderea a fost resimţită întotdeauna ca parţială, fragilă şi, fatalmente, reversibilă. Din această cauză, grupurile sociale care…

Comentarii