Aseară am participat la discuțiile și
dezbaterile din amfiteatrul „Nicolae Mărginean” al Facultății de Psihologie de
la UBB Cluj. Dincolo de discuțiile de tatonare, lămurire a rostului unui
protest sau ocupații (fie și una făcută cu aprobabrea conducerii), s-au
dezbătut două revendicări extrem de importante: cea cu 6% pentru educație+1%
pentru cercetare și cea cu 25% reprezentativitate a studențiilor în forurile
decizionale și, atenție!, în procesele decizionale. Această solicitare este cap
de afiș a ocupațiilor din toată țărișoara și, cel puțin la Cluj, a stârnit cele
mai ample și mai savuroase discuții.
Dacă partea cu 6+1% s-a lămurit relativ
ușor, în pofida unor propuneri de revendicare a unei creșteri graduale, că țara
nu poate (mai ales când are de crescut buget la militărie) și a discuțiilor
despre cât de importantă e această revendicare pentru a depăși actuala
paradigmă „și noi vrem, dar nu sunt bani” în soluționarea unor probleme
cronice, partea cu 25% a fost un pic mai încurcată. În prima parte s-a pornit
de la ideea că 25% înseamnă drept de vot pentru toți studenții din universități
în procesul de alegere a rectorului, cu o pondere finală de 25% din totalul
voturilor exprimate. Un pas mare spre impunerea studenților pe agenda
electorală a diferitelor tabere care țintesc puterea executivă în universități,
mai ales că se tot vorbește de „învățământ centrat pe student”. Apoi, recitind
formularea publicată pe site-ul ANOSR, unde apărea termenul „electori”, care
stârnea multă confuzie între oameni, a apărut suspiciunea c-ar fi vorba de
preluarea modelului electoral american în procesul de alegere a rectorilor.
Ceea ce, chiar dacă ar fi dat drept de vot populimii studențești (oricât de
dezinteresată și dezinformată ar fi) ar favoriza facultățile mari gen Științe
Economice și Drept, prin faptul c-ar avea un număr mai mare de electori în etapa
finală de alegere a rectorilor. Asta s-ar fi potrivit și pe o oarecare agendă
de calibrare accelerată pe modelul pro-busniss al învățământului universitar,
vizibilă în urbea someșană prin tendențiosul sondaj de opinie plantat în
căsuțele de mail a tuturor cadrelor UBB prin care se arăta că viitorul rector,
conform așteptărilor celor din universitate, trebuie să fie cât mai
pro-busniss, bun manager și, mai ales, agreat de mediul de afaceri.
Dar am primit lămuriri că e vorba doar
de o eroare de formulare care, cel puțin la Cluj, a și fost îndreptată. Se
dorea, clar, democratizarea procesului de alegere a rectorului prin acordarea
dreptului de vot tuturor studenților, în ponderea menționată. Curat progres,
gândit-am, imaginându-mi deja viitorii candidați nevoiți să organizeze și
întâlniri cu studenții, să le-asculte doleanțele și să nu se mai limiteze la
negocieri de funcții, finanțări, promisiuni cu cei cu drept de vot sau cu
studenții reprezentanți. Îmi mirosea a 2016 provocator, cu discuții aprige și
cu programe mai aplecate și spre sărăcimea studențească, asortate cu party-uri de
susținere a candidaților cool, organizate pe Piezișei. S-a discutat mult și, de
cele mai multe ori, foarte aplicat și relevant pe diferitele modalități de vot,
care să asigure o cât mai bună democratizare a acestui proces. S-a tras
concluzia că trebuie muncă de lămurire cu studenții, pentru a fi mobilizați în
spatele acestei revendicări și a altora deja formulate sau în curs de dezbatere
și formulare. Ceea ce suna cât se poate de bine, mai ales că spre deosebire de
alte proteste, acum există premisele unei presiuni susținute și de lungă
durată.
Dar tot cu dubii am rămas legat de cei
25%, așa că odată ajuns acasă am întrebat pe pagina de facebook a ANOSR cum stă
treaba și am primit următorul răspuns:
„Revendicarea
presupune includerea studenților în proporție de 25% în alegerea rectorului,
indiferent de metoda prin care acest obiectiv este atins (ponderea voturilor,
revenirea alegerii la Senate, creșterea numărului studenților care votează
etc.). Nu este vorba de sistemul american cu electori. Pe site, prin electori,
se face referire la „cei care iau parte la procesul electiv” deci 25% din
totalitatea celor care votează ”
Adică revenirea la situația anterioară
Legii Funeriu, într-o formă upgradată, evident, care prevedea ca rectorul să fie ales doar de către Senat, nu de
către întreaga comunitate academică, Senat în care studenții aveau și au 25%
reprezentativitate. Noul răspuns n-a întârziat să apară, edificator, de altfel,
pentru ce se dorește/așteaptă prin această revendicare:
”Revenirea la situația dinaintea Legii 1/2011
e una din variante (alegerea s-ar face de către Senat). De asemenea, acordarea
dreptului de vot tuturor studenților dintr-o universitate și ponderarea
voturilor mai apoi ar fi o altă variantă, ideală dpdv al democratizării
alegerilor dar costisitoare dpdv logistic. Revendicarea noastră este de a
specifica în Lege că studenții iau parte în proporție de 25% în alegerea
rectorului. Acesta este esențial pentru că în majoritatea universităților, cu
precădere în cele mari, procentul actual e undeva la 6-7%. Dacă se va obține
acest deziderat, metodele specifice pot fi stabilite ulterior. Părerea mea
personală, însă, este că metoda prin care se face alegerea ar trebui lăsată în
autonomia universităților, prin referendum la nivelul comunității academice.”
Acum, cred că vă
puteți da și voi seama că e puțin probabil ca vreo comunitate academică din
vreo universitate să voteze așa „radical”.
Interesant este că democratizarea alegerilor este considerată
costisitoare din punct de vedere logistic, așa că, cel mai simplu, să sporească
numărul de reprezentanți sau să capete drept de vot și ONG-urile din
universitate și asociațiile studențești. Bine că nu este costisitor logistic să
crești numărul de reprezentanți/electori, în condițiile în care în unele
universități (la UBB, de exemplu) această castă a reprezentanților beneficiază
de privilegii precum loc în cămin (nu din ăla cu 5 în cameră) indiferent de
medie sau reduceri de 75% din regie. Personal, am fost tare dezamăgit de acest
aspect. În primul rând, cu o astfel de abordare se poate ușor închipui până
unde vor putea merge și cam cât de setoși de democratizare a procesului electiv
sunt unii dintre cei care coordonează aceste proteste, precum și cât de mare e
setea de funcții mici și mărunțele în casta celor care se implică și, în unele
cazuri, își exersează și negociază talentele pentru funcții mai adecvate
ambițiilor lor. Pe de altă parte, chiar dacă în cazul celor de la Cluj cred
sincer că a fost vorba de o confuzie/lipsă de coordonare cu centrul de comandă,
am și impresia că la nivel de organizare, prea puțini sunt cei care chiar ar
vrea să împingă lucrurile până acolo încât să solicite revendicarea în forma în
care a fost discutată aseară. Adică, toată studențimea are drept de vot și
chiar dacă participă foarte puțini, pentru că-s dezinteresați (cum zicea
cineva), ponderea voturilor lor să fie 25% din voturile finale.
Pentru că o astfel
de măsură ar însemna chiar ridicarea gradului de democratizare a alegerilor și
ar face de neocolit studenții și problemele lor pentru orice campanie
electorală. Dar ar implica și știrbirea atribuțiilor/puterii celor care ocupă
funcții de reprezentare a studenților, limitându-le atribuțiile doar la
forurile decizionale precum Senatul sau consiliile de catedră/departament.
Desigur, sunt
revendicări mult mai importante, care izvorăsc din cea legată de aplicarea
legii care prevede acordarea 6+1% pentru
educație și cercetare, însă cum discuția s-a cantonat aseară în chestiunea
dreptului de vot al studenților și cum 25% pare revendicarea de căpătâi, am
considerat binevenite o serie de comentarii/lămuriri. De-aici încolo rămâne de văzut ce
determinare au cei mobilizați de către
organizațiile studențești sau pur și simplu alipiți din mers protestelor. Pentru
că ei pot impune pe agenda protestului revendicări, modalități de presiune sau
pot să le îmbunătățească pe cele deja existente. Dacă agenda rămâne stabilită
în continuare doar de cei de la centru sau de sus, cu o perspectivă mai
complexă asupra situației și cu experiență organizatorică etc., atunci
studenții nu vor fi altceva decât o masă de manevră, mobilizată în spatele unor
obiective limitate, un fel de întoarcere la situația (pe acest palier) dinainte
de domnia lui Funeriu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu