Balast social și oameni problemă. Reflecții pe marginea unui experiment educațional

Ieri am strâns expoziția Știință și etnicitate. Cercetarea antropologică în România anilor ’30, curatoriată de Marius Turda și expusă la Galeria de Artă a Muzeului Județean de Istorie și Artă, Zalău (8-28 februarie 2019). Pentru a promova expoziția am conceput un atelier sau un fel de mini-experiment pentru clase de liceu. Experimentul arăta ca atare: Intrau elevii la Galeria de Artă, unde apoi i-am pus să stea într-un cerc pe bănci. Le-am spus titlul expoziției și le-am explicat ce însemna antropologia rasială cu măsurarea craniilor și a altor aspecte fizice și încadrarea oamenilor în grupuri/rase diferite, după aceste criterii. După asta le-am zis că pentru a înțelege mai bine ce însemnau cercetările expuse o să fac un experiment cu ei și o să-i pun în trei grupuri diferite în funcție de aspectul lor fizic. Le-am explicat că mă uit la statură, constituția fizică, capul, fruntea, nasul, bărbia, fața, gura, buzele, părul, ochii și culoarea pielii lor (după Făcăoaru 1934, 317) I. După care am început să-i pun pe fiecare dintre ei în trei grupuri diferite uitându-mă foarte bine la ei și ridicându-i în picioare pe fiecare. De fapt le-am dat bilețele de grup după cum îmi venea mie, cât de aleatoriu posibil: grupa 1) Români cu amestec strămoșesc în preponderență de rasă carpatică; grupa 2) Minorități istorice și români amestecați cu acestea; grupa 3) Minorități de origine extra-europeană și români contaminați cu sângele lor prin amestec strămoșesc (după Făcăoaru 1938).

Apoi am început să le explic că nu au fost născuți egali și că cei din grupa 3) sunt un grup problemă și trebuie să încercăm să-i educăm pentru că nu ascultă de reguli și nu respectă autoritatea. Așa că am zis către cei din grupa 3 să stea în picioare, să se ducă în colț, că n-au voie să vorbească între ei, iar dacă vor să zică ceva trebuie să ceară voie de la mine. Celorlalți le-am zis să se așeze pe scaune, comod că acum aveau mai mult spațiu și că pot să vorbească oricum, după placul lor. Le explicam că cei din grupa 1) făceau parte din „rasa carpatică” care „a fost modelul arhetipal al rasei autohtone românești: `cea mai frumoasă și cea mai dăruită biologic` dintre toate rasele” și că erau cei mai apropiați de cum arătau dacii după cercetările noastre prin comparație cu prizonierii daci de pe Columna lui Traian (vezi Turda 2014, după Făcăoaru 1944). Cei din grupa 2) erau acele minorități etnice sau români amestecați cu aceste minorități care aveau indice superioare pe lista ierarhică a raselor, cum ar fi germanii, sașii, șvabii sau ungurii, secuii și ceangăii. Despre unguri le-am explicat că de fapt în Europa, în ierarhia raselor, stau foarte jos, dar „cei din Transilvania, atât populația rurală cât și studenții, au o situație mai favorabilă în materialul nostru propriu, probabil din cauza amestecului intens cu românii, slavii şi mai cu seamă cu germanii.” (Făcăoaru 1943, 284). Și, deși au existat dezbateri despre originea secuilor și ceangăilor, după cercetările noastre ei sunt de fapt români maghiarizați (Turda 2015, 337; Davis 2018).

După care am început să vorbesc despre „grupul problemă”. În cazul în care câțiva dintre cei din grupul 3) vorbeau în timp ce explicam, spuneam că ei într-adevăr arată cât de puțin pot să urmeze regulile, că sunt obraznici și nepoliticoși și dacă încercau să mă contrazică le ziceam că nu au voie să mă contrazică. Am explicat celorlalți că grupul 3) „ ascunde o primejdie mortală pentru neam”. Pentru că „la fiecare grup de 6 români avem un element din această categorie”. Că ei sunt cei care au strămoși din afara Europei, fiind de regulă mai necivilizați. Ei sunt: „ţiganii, tătarii, turcii, găgăuţii, evreii, ruşii, rutenii şi ucrainienii”. Că „Problema minorităţilor balast este extrem de dificilă pentru noi. (…) Ogoarele ocupate de minoritarii de a doua categorie ar avea un alt randament în mâna unor conaţionali vrednici. În ordinea morală, sunt îndeajuns de cunoscute, corupţia, cifra furturilor, delictelor şi a crimelor de tot felul, pervertirea concepţiilor despre vieață ş. a.” (după Făcăoaru 1938, 282–84). Le-am explicat că statisticile germane arată că „proporţia delincvenţilor evrei este de 5 ori mai mare faţă de rata delincvenţilor germani. Statistica română e confirmată de statisticele germane, cari au stabilit o criminalitate mai mare la Evrei ca la celelalte popoare.” (“Cronica Eugenică” 1938). Le-am explicat și că cei din grupa 3) au așa numita „deficiență mintală” sau, după cercetări americane „moral insanity” care înseamnă „slăbiciunea judecăţi, superficialitate, gândire fantastică şi o pronunţată înclinare pentru minciună ; irascibilitate exagerată, determinabilitaie uşoară, lipsa afecțiunei şi devotamentului pentru părinţi şi frați, lipsa sentimentelor superioare: a sentimentului datoriei, a simţului pentru bunăstarea comunităţii, a simţului patriotic, a compătimirei. Apoi egoism, vanitate, hipertrofiată conştiinţă de sine şi needucabilitate” („Multe din aceste trăsături se întâlnesc la negrii din Statele-Unite, iar personal am găsit că ele caracterizează majoritatea ţiganilor dintr'o colonie de lângă Cluj” după Făcăoaru 1936, 216, notă de subsol 1).

După ce am terminat de explicat despre grupuri diferite, i-am întrebat pe cei din grupul 1) și 2) ce vor să facă cu cei din grupul 3), ei fiind disruptivi pentru societate, antisociali, în general needucabili, leneși, nemaivorbind că fac prea mulți copii. Aici încercam să preiau noțiuni din discursuri anti-imigraționiste, inclusiv actuale, cât și despre „invazia Slavonă” din SUA de la începutul secolului XX, (United States. Immigration Commission 1911), cât și din diferite discursuri anti-„asistați social”.

Conceptele și noțiunile pe care le-am folosit aproape cu fiecare clasă au adus la suprafață idei aproape stereotipice despre ce ar trebui să facem cu cei din grupul 3): să-i izolăm (să-i lăsăm acolo în colț unde sunt), să-i închidem în închisori, să-i alungăm din țară/să se ducă înapoi de unde au venit, să-i segregăm, să-i punem la muncă/sclavie, să-i educăm și să-i integrăm. Bine, acestea au fost așa pe jumătate glume, mulți intrând în spiritul „jocului” și intenționat provocând idei din ce în ce mai sinistre. În aceeași timp erau cei care argumentau că dacă nu-i putem educa, atunci măcar să-i punem la muncă sau dacă-i integrăm, să încercăm măcar să-i educăm să învețe regulile societății noastre. Unii ziceau că ar trebui să facem reguli mai dure pentru ei ca să învețe minte, că cei din grupul 3) ar trebui să încerce să se comporte mai bine, altfel fiind amenințați cu diverse consecințe.

După vot, oricum ar fi ieșit votul (în general fiind votat un fel de integrare sau altul), aduceam pe cei din grupul 3) înapoi și după o sesiune de respirație adâncă, am întrebat pe rând elevii în ce grup au fost și cum s-au simțit. Depindea de clasă și de cum am reușit să-i selectez pe cei din grupul 3), dacă aceștia s-au simțit mai mult excluși și jigniți, neînțelegând ce se întâmplă; sau se simțeau bine și se amuzau creând un fel de contra-cultură aproape revoluționară. Unii spuneau că nu i-am pus în grupul bun sau că ei nu sunt cum sunt ceilalții descriși de mine; pe când alții se simțeau perfect acolo, pentru că nu făceau parte din „majoritate”. Grupurile 1 și 2 se simțeau ori bine, nu foarte interesați, bucuroși că nu erau în grupul 3, superiori, sau se simțeau foarte rău pentru cei din grupul 3. Erau cei care au zis că prima dată simțeau un fel de superioritate ciudată pe care nu au simțit-o niciodată. În multe clase cei mai vocali erau cei care voiau să segregeze, să-i omoare sau să-i pună la muncă pe cei din grupul 3) și totuși au votat integrarea. Mulți care se simțeau rău pentru cei din grupul inferior nu vorbeau și când i-am întrebat de ce, unii spuneau că le era frică că o să fie puși și ei în grupul 3). Deși majoritari, cei care voiau integrare fără niciun fel de reeducare erau în cele mai multe clase și cei mai puțin vocali, nerealizând că sunt în majoritate.

După această rundă (depinzând de cum mergeau lucrurile) i-am întrebat pe cei care voiau reeducare, segregare, ș.a.m.d. de ce cred că grupul 3) este needucabil sau că trebuie să-i reeducăm. Clasa la care a ieșit cel mai bine această întrebare a spus că pentru că știm că sunt corupți și criminali. Așa că i-am întrebat de unde știu că sunt corupți și criminali, după care mi-au răspuns că din cercetări și statistici. De unde știți despre aceste cercetări și statistici – i-am întrebat eu, după care unii se uitau ciudat la mine zicând tentativ: de la dumneavoastră? De ce m-ați crezut? – întrebarea mea fiind urmată de o tăcere intensă și de face-palmul uneia dintre eleve. Apoi i-am explicat că grupurile în care i-am pus și lucrurile pe care le-am zis despre grupuri erau luate din cercetări antropologice din România interbelică, că statistica despre criminalitatea evreilor de exemplu era luată din Germania nazistă. Deși erau antropologi care criticau conceptul de rasă, antropologia rasială a legitimizat ideile eugenice făcându-le atrăgătoare pentru cei educați, academicieni și chiar și în rândurile preoților Ortodocși și Greco-Catolici (vezi Bucur 2010). Am explicat elevilor și despre crearea identității naționale (hihi, imaginați-vă că o unguroaică vă întreabă de ce vă simțiți români) și despre biologizarea națiunii care apărea ca o definiție mai „reală” și „obiectivă” a națiunii decât una de cultură, în același timp incluzând și excluzând grupuri de oameni din retorica națională (vezi Turda 2007). Cine putea fi parte din națiune și cine nu, cine era trimis în „colț” și cine lăsat să stea pe scaune?

Am discutat și despre cum ideile/discursurile acestea există și în zilele noastre, iar în cele mai multe clase am ajuns să vorbim despre „cei asistați social”. Deși puțini elevi credeau în existența raselor biologice diferite, cumva când venea vorba despre „asistații social” sau „țiganii din satul nostru care nu vor să meargă la școală și nu lucrează, doar primesc banii de la stat” ideile violente de segregare, pedepsire, închisoare ș.a.m.d ieșeau iar la suprafață, de multe ori într-o manieră așa de agresivă, că eram surprinsă (vezi și articolul lui Aurelian Giugăl despre „cum opiniile unor elevi despre inegalitate și sărăcie reflectă atitudinile adulților”). Așa că a trebuit să încep iar munca de readucere a ideilor despre „de unde știți ce știți și de ce credeți sursele voastre” și despre realități socio-economice și istorice nemaivorbind despre răspunsurile celor din grupul 3), despre cum s-au simțit. Nu știu dacă am reușit să conving pe cineva să fie mai atent atât la sursele informațiilor și mai ales la contextul în care ei și ceilalți oameni trăiesc, pentru că de foarte multe ori regurgitau mantra individului care poate să iasă din condiția „grupului 3”. Sper că măcar unii încep să fie atenți la cum stereotipurile pe care le cărăm și care sunt supralicitate politic de sute de ani, țin grupuri întregi de oameni în „colț”. Este lăudabil individul care prin muncă supraomenească reușește să iasă de acolo, dar nu cred că problema sunt indivizii care rămân acolo, ci „colțul” în sine, iar responsabilitatea e în primul rând a celor care au creat și care mențin colțul (în cazul jocului nostru, eu și cei din grupa 1 și 2). Colțul fiind geografic (periferia), social și istoric.

Pentru demitizarea conceptului de „asistat social” (ex. elevii care primesc alocație =))) citiți:

Valer Simion Cosma: Cel mai popular fake news din România, Sărăcia nu e alegere personală, solidaritatea cu celălalt este, Cum poți supraviețui cu minimul pe economie + bonuri și, în același timp, să scapi de acuzația de lene și nemuncă? Studiu de caz.

Victoria Stoiciu: „Sunt niște putori”

Bibliografie

Bucur, Maria. 2010. Eugenics and Modernization in Interwar Romania. University of Pittsburgh Press.

“Cronica Eugenică.” 1938. Buletin Eugenic Și Biopolitic, 58.

Davis, R. Chris. 2018. Hungarian Religion, Romanian Blood. Madison, Wisconsin: The University of Wisconsin Press.

Făcăoaru, Iordache. 1934. “Antropologia Familiei.” Buletin Eugenic Și Biopolitic, 309–19.

———. 1936. “Familii Degenerate Și Costul Lor Pentru Societate Și Stat.” Buletin Eugenic Și Biopolitic, 133–228.

———. 1938. “Amestecul Rasial Și Etnic În România,” 276–87.

———. 1943. “Valoare Biorasială a Națiunilor Eurepene Și a Provinciilor Românești.” Buletin Eugenic Și Biopolitic, 278–310.

———. 1944. Contribuție La Studiul Compoziției Morfologice a Românilor Din Republica Moldoveneasc. București: Imprimeriile Institutului de Statistică.

Turda, Marius. 2007. “The Nation as Object: Race, Blood, and Biopolitics in Interwar Romania.” Slavic Review 66 (3): 413–41. 

———. 2014. Eugenism si modernitate: Natiune, rasa si biopolitica in Europa (1870-1950). Polirom.

———. 2015. The History of East-Central European Eugenics, 1900-1945: Sources and Commentaries. Bloomsbury Publishing.

United States. Immigration Commission. 1911. Reports of the Immigration Commission. Dictionary of Races and Peoples.