Treceți la conținutul principal

Omul Nou Ardelean





De ce transilvănismul e o ideologie la fel de toxică și de penibilă precum naționalismul pe care, cică, îl combate în numele unei solidarități supranaționale și multiculturale? Sau în ce constă superioritatea Omului Nou Ardelean?

        Am avut o perioadă în care am cochetat cu ideile transilvaniste, ca formă de contracarare a funarismului și naționalismului de hazna ce scotea din sărite orice om de bun-simț. Îmi cădea bine ideea de asumare a diferențelor regionale și locale existente (însă nu în termeni de superioritate) și a bogăției culturale presupuse de secole de conviețuire multietnică și multiconfesională. Am citit texte faine scrise de transilvaniști de ieri și de azi, am purtat discuții din care am aflat multe despre Transilvania și popoarele sale și în continuare urmăresc cu drag poveștile multor oameni și rămîn un suporter al diversității, multiculturalismului, csardașului și mă scot din sărite răsuflatele povești naționaliste despre neamuri și misiunile lor. Însă, deși am trecut cu vederea și le-am luat drept scăpări, derapaje izolate sau gafe omenești, nu am cum să nu sesizez continua proliferare în rîndul multor adepți ai transilvanismului a clișeelor despre superioritatea ardeleanului și disprețul grosolan, duhnind a rasism, față de locuitorii celorlalte regiuni și, desigur, față de romi, fie ei ardeleni sau din alte locuri. La unii, într-atît li se umflă hezașul de flatulațiile superiorității, încît, conviși că sunt exemplare de elită a faunei civilizate, o iau pe arătură în buna tradiție a disprețului nobiliar față de iobăgime, deși, după vorbă, după port, realizezi degrabă că noblețea și civilizația din vîrful cărora pretind că vorbesc, e doar un munte de căcat rasist înălțat la umbra celui mai grosolan șovinism.
         Nu, nu e un accident. Comentarii precum cele de mai jos mi-e dat să văd periodic, adunînd grămezi de likeuri în exerciții colective de masturbare publică a unora dintre cei care se cred superiori suboamenilor din alte colțuri ale țării. Omul alb sau albit din Cluj, Mediaș, Odorheiul Secuiesc sau Arad, e revoltat de invazia raselor inferioare și a sărăntocilor lipsiți de prestigiu, e suporter al supraomului instalat la Cotroceni și e convins că lui îi merge prost din cauza că e nevoit să împartă țara cu primitivii, hoții și puturoșii din regiunile care au aparținut altor imperii decît cel născător de civilizație Central-Europeană. Îi plac multe și vorbește mult despre muncă, cinste, hărnicie, ordine, responsabilitate etc. Dar nu vă mai plicitisesc cu enumerarea cunoscutelor clișee din care-și articulează imaginea de sine acești echivalenți ardeleni ai dacopaților, ci vă las să vă bucurați de lectura cîtorva comentarii dintr-o discuție purtată cu cîteva astfel de personaje.


Johanis dacă era hoț și șmecher,la ora actuală trebuia să stăpânească cel puțin jumătate din Sibiu.Poi nu v-ar fi rușine la mulți dintre voi,v-a adus Ceaușescu cu camioanele din te miri ce fundătură cu căcătoare din doi pari în fundul grădinii,v-a mutat în apartamente de bloc sau în casele naționalizate de ați crezut că veceul e fântână și că pereții au izvoare,de coborați în fața blocului să vă căcați iar acum vă dați mari critici și cunoscători,după ce ați prins gustul civilizației.”


Toti acei care contesta averea lui Iohannis , nu stie ce inseamna spiritul unui Ardelean cinstit si harnic ... pentru ca ei asteapta sa le vina totul de pomana "ca sunt mandrii Romani" In Transilvania viitorului are loc numai oameni harnici care gandesc si vibrează de emotie atat pentru trecutul , precum si viitorul nostru multietnic ! Trăiască Transilvania sănătoasă !”

Are dreptate! Ghinion pentru toți puturoșii și invidioșii! Toți vor moca!!!” (cu referire la cunoscutul răspuns prezidențial la întrebarea de ce nu au și alți profesori 6 case)

Dacă cineva reușește să priceapă în ce constă superioritatea unor astfel de fanatici, îl/o rog să-mi dea de știre. Pînă atunci, nu pot să zic decît că între efuziunile naționaliștilor și cele ale acestui tip de transilvăniști e doar o diferență de întindere geografică a teritoriului pe care-l venerează pînă la cretinizare.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre descurcăreală și succes. Patru povești

Se dau cîteva cazuri.
1. Angela (52 de ani) a lucrat cîțiva ani la Textila, la Năsăud. Cînd s-a stricat treaba a făcut cîteva ture de străinătate, la șparanghel în Germania și apoi la șters la cur și îngrijit bătrîni prin Germania și Austria. Ba cu contract, ba la negru, cum se putea. Pînă și-a purtat cei doi copii prin facultate. A mai încercat și în satul natal, dar în afară de posturi de vînzătoare la alimentara din localitate n-a găsit. Bani puțini, mult de lucru, fără nicio legătură cu respectarea orelor de muncă prevăzute de cadrul legal. O dureau picioarele de la atîta stat în picioare. Dar măcar era acasă, între ai săi. Prea multe opțiuni nu avea iar pînă la pensie era mult. De lucru mai găsea, una alta, dar fără contract. Ba la o sapă, ba mai cosea cîte ceva (avea mașină de cusut și pricepere, că doar lucrase la „Textila”), mai ales de cînd începuse nebunia cu iile și hainele de inspirație tradițională. Dar la vîrsta ei beteșugurile dau tîrcoale, putînd pica pradă neputinței o…

Discoteca

Copilăria mea s-a sfârșit brusc, într-o seară de vară, exact în anul 2000, când am trecut întâia oară pragul discotecii din sat. Aveam să descopăr că acolo bate adevărata inimă a satului, în ritmurile tot mai întețite ale beat-urilor techno și dance ce răsunau din boxele dosite în colțurile lăcașului. Inocența mea, câtă mai rămăsese, avea să se destrame degrabă, precum catapeteasma templului israelit, datorită cutremurului provocat de revelația vieții de noapte ce anima satul în acele vremuri dospind de sărăcie și euforie. Trecuseră doar câteva luni de când lăsasem strana bisericii unde îngânam icos-uri, psalmi și tropare, alături de bătrânii dieci ai bisericii și-mi luasem gândul de la orice ambiție de-a mă preoți. Pășeam pe un alt tărâm, cu ochii căscați larg și-nfundați de luminile pestrițe ale stroboscopului și electrizat de vigoarea cu care răzbăteau din difuzoare muzici din cele mai recente și mai răscolitoare. Atât de dragă avea să-mi devină discoteca, cu băile ei aglomerate și…

Comentarii