Din experiențele mele cu poliția locală
barceloneză. Începusem cel de-al doilea master, iar ca să mă întrețin, lucram
într-un mic hostel, chiar în centrul orașului. Într-o dimineață, acum 6 ani,
cred că era ora 7.00, ieșisem la intrarea principală. Îmi aduc aminte că era o
zi călduroasă, probabil la sfârșitul primăverii. Sorbeam din cafea și priveam
trecătorii. Nu știu cum se face, dar când m-am ridicat de pe băncuța pe care
eram așezată, am observat un om sprijinit pe unul dintre pereții exteriori ai
localului. Nu se putea ține pe picioare, avea hainele motolite, părul
dezordonat, cred că era din Cuba sau din Guineea, după accent. Murmura ceva și
avea o sticluță cu un lichid colorat lângă el. Nu trec mai mult de 10 minute,
că apar Els mossos d’esquadra, cei de la poliția locală și încep să-l ia la
întrebări: unde își petrecuse noaptea, ce făcea acolo, dacă nu a avut legătură
cu un furt din cartier. Individul nu zicea nimic, bălmăjea ceva nedescifrabil,
mișcându-se de pe o parte pe cealaltă. Atunci, unul dintre polițiști îi spune
să stea drept pe un ton autoritar și începe să-l atingă cu bastonul de cauciuc.
Un pic cam cherchelit, omul nu reacționează și cade jos. Cei trei polițiști
încep să-l lovească de-o sălbăticie de nedescris. Prima mea reacție a fost să
strig și să le zic să-l lase în pace. Nu făcuse absolut nimic. Fusesem acolo!
Văzusem cu ochii mei! Apoi am scos telefonul ca să-i filmez, însă unul dintre
ei s-a apropiat și m-a bruscat. Era prima dată când nu înțelegeam de ce
polițiștii erau atât de brutali. Aveam impresia că în Occident totul era impecabil.
Primea mea ieșire în acea lumea pe care o considerasem perfectă, dreaptă,
justițiară. M-a împins și m-au amenințat. Clar, mi-au zis să nu mă bag. Dar era
nedrept! Cum să dea într-un om care era vizibil beat, nu se putea ridica,
pentru că era praf! Îmi era greu să cred că furase ceva când nici măcar nu se
ținea pe picioare. Am continuat să țip și oamenii au început să iasă pe stradă.
Acest gest, i-a făcut să se calmeze, însă polițistul care era lângă mine mi-a
cerut documentul de identitate. Mi-a luat datele și au plecat.
După 3 ani, am primit o citație de la
judecătorie. Avuseseră datele mele și trebuia să dau declarație în calitatea de
martoră la proces. În acea perioada, mă pregăteam să plec la studii în SUA, și
le-am spus că nu puteam să merg la proces, dar acest lucru a ridicat
suspiciuni. Știau că sunt româncă, și, probabil, că asta a intensificat
bănuiala cum că aș fi avut legături cu suspectul. Mi-au zis scurt că trebuia să
merg acolo să dau declarație, altfel îmi dădeau amendă pentru că evitam organul
de ordine. Firește că nu puteam să-mi amân călătoria și m-am revoltat. După 3
ani, un proces pentru o persoană care nu făcuse nimic. În plus, avea loc exact
când eu trebuia să fiu în SUA. Biletul nu puteam să-l schimb și nici să amân
călătoria pentru că pierdeam bursa. Așa că am sunat-o pe directoarea de
departament, apoi directoarea l-a sunat pe decan, iar el la rândul lui pe
vicerectoare. Mi-au făcut o scrisoare în care explicau că eram o studentă
eminentă, o profesoară excepțională și că merg să studiez la o universitate de
prestigiu. Îndrumătoarea mea de la doctorat m-a însoțit, iar polițiștii m-au
șters de pe lista potențialilor martori. A fost o întâmplare neașteptată în
care doi imigranți aveau de suferit. Nu mi-au spus ce s-a întâmplat cu acel bărbat,
dar am auzit de cazuri foarte grave. Unul, de exemplu, e cazul unor tineri, cu
o estetică dubioasă pentru polițiști, care au fost acuzați pe nedrept și au
petrecut 2 ani la închisoare, torturați intens. O tipă s-a spânzurat pentru că
nu a mai suportat să fie amenințată constant, fără motive. Întâmplarea mea e
generată de cazul imigrantului Theo, din Franța, care a fost violat de
polițiști și care a scos multă lume în stradă revoltată de brutalitatea
organelor de ordine. Pentru poliție nu toți nu suntem egali, Rancière spunea că
poliția face rău egalității și deconstruiește logica poliției care implică o
logică a inegalității (pentru că există persoane care se află în afara acestor
părți ca să poată să ceară să fie tratați egal). Eric Fassin vorbește de o
logică politică pe care o are poliția în ceea ce privește dominarea, în sensul
că statul acoperă o situație și lasă impresia că nu e problema lui.
Bineînțeles, aici apare și o problemă de rasism, de clasă, diferențe culturale.
Contezi dacă ești alb și educat. Majoritatea timpului ești torturat și abuzat
dacă pielea ta e neagră, nu te înscrii într-o estetică acceptată de ei sau ești
sărac
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu