 |
| photo: http://www.scoop.it/ |
Pe
la mijlocul lunii Septembrie se anunța fuziunea între două mari companii, Bayer
și Monsanto, anunțîndu-se un mariaj extrem de profitabil între industria
farmaceutică germană și industria chimico-agricolă americană. Pe scurt, două
companii extrem de influente în domeniile de activitate, își unesc forțele
pentru a oferi lumii hrană îmbelșugată și medicamentele necesare
supraviețuirii. Și stipendii lobbyștilor, pentru obținerea unor atît de
necesare (maximizării profitului) dereglementări și/sau a contractelor cu
statul.
Ambele companii au un trecut care, dacă avem răgaz să-l
evaluăm sumar, ar trebui să ne ajute să-nțelegem nu numai pe mîinile cui încap
o bună parte din producțiile de hrană și medicamente, ci și cum biznisurile de succes
se întrepătrund într-o manieră, aș spune, organică cu măcelurile științific
orchestrate. Legat de compania germană Bayer, aceasta a avut un rol cheie atît
în timpul celui de-al doilea război mondial, cît și în ascensiunea lui Hitler,
fiind și un finanțator de primă mînă al partidului nazist și un beneficiar al
politicilor acestuia. I.G. Farben, cum se
chema compania dizolvată după război de Tribunalul de la Nuremberg în Bayer,
Hoechst și BASF, a obținut profit serios din colaborarea cu lagărele de
exterminare pentru furnizarea de substanțe chimice, dar a și valorificat din
plin oportunitățile scoase în cale de un astfel de context, în special
posibilitatea de a face experimente medicale pe deținuți. Oricît s-ar pune din
responsabilitățile pentru ororile acelor vremuri în cîrca unui Hitler psihopat
și a șleahtei sale care au sedus un popor întreg, lăcomia unor companii – și,
mai concret spus, a celor din spatele acestor companii – a avut, de asemenea, o
contribuție deloc neglijabilă. Pentru asta există suficientă bibliografie,
numai răbdare și interes să existe.
Mai important este că deși au fost judecați și condamnați 24 de membri din boardul I.G. Farben pentru ucidere în masă, sclavie
și crime împotriva umanității (în cadrul proceselor de la Nuremberg), în 1951
toți erau deja eliberați și cooptați în companiile germane , unii chiar la
pupilele desprinse din defuncta I.G. Farben. De exemplu, domnul Carl Wurster, a
fost boss la BASF pînă în 1974, deși în timpul războiului și-a adus și el
contribuția la producerea gazului Zyclon B. Rețeta e în mare aceeași ca și în cazul multor experți naziști, mai ales din zona militară, cooptați de învingători în vederea viitoarei lupte cu hidra comunistă, precum și a experților japonezi, responsabili pentru îngrozitoare experimente cu arme biologice, cooptați apoi de americani. Despre armele biologice puteți citi un material aici.
Desigur, mai aproape de zilele
noastre succesorii într-ale biznisului și-au cerut iertare pentru cele
petrecute și înfăptuite de înaintașii lor, așa că sunt cît se poate de
frecventabili în mai toate mediile, pentru că, în fond, biznis is biznis, cum
se zice.
Dacă trecem oceanul la oamenii Unchiului Sam, putem observa că
necazurile cu Monsanto nu sunt de data recentă și că nu implică doar niște „primitivi”
din cine știe ce colțuri de lume sau ceva găști de activiști ecologiști
fanatizați de prea multe documentare. Dezvoltarea acestei companii, ca și în
cazul Bayer, are la bază atît afaceri cu statul, inclusiv implicarea în atît de
rentabile măceluri purtate prin ogrăzile altora. Un exemplu faimos este ”Agentul Orange”, un erbicid și defoliant extrem de puternic, utilizat de armata SUA pe scară largă în timpul războiului din Vietnam, a fost produs de aceștia. La fel și alte
chimicale cu toxicitate ridicată, între timp interzise.
Dacă scormoniți internetul sau publicațiile de specialitate
puteți afla multe alte povești despre isprăvile acestor două companii și puteți
intui destul de lejer cam care ar putea fi costurile acestor succese
manageriale, precum și cine le va suporta, în grade diferite, e drept. În încheiere, în locul unor concluzii pline
de amărăciune, vă las un fragment din corespondența dintre administratori ai
lagărului de exterminare de la Auschwitz și cei din cadrul companiei Bayer, pe
marginea achiziționării a 150 de femei (deținute) „în cea mai bună stare de
sănătate posibilă” pentru niște experimente medicale. Niciuna n-a supraviețuit experimentelor.
In the
Auschwitz files correspondence was discovered between the camp commander and
Bayer Leverkusen. It dealt with the sale of 150 female prisoners for
experimental purposes: "With a view to the planned experiments with a new
sleep-inducing drug we would appreciate it if you could place a number of
prisoners at our disposal (…)" – "We confirm your response, but
consider the price of 200 RM per woman to be too high. We propose to pay no
more than 170 RM per woman. If this is acceptable to you, the women will be
placed in our possession. We need some 150 women (…)" – "We confirm
your approval of the agreement. Please prepare for us 150 women in the best
health possible (…)" – "Received the order for 150 women. Despite
their macerated condition they were considered satisfactory. We will keep you
informed of the developments regarding the experiments (…)" – "The
experiments were performed. All test persons died. We will contact you shortly
about a new shipment (…)"[1]
Bibliografie:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu