Treceți la conținutul principal

Un petit test




Ultima perioadă a fost marcată de tragedii. Nu doar cele două care au ținut capul de afiș în știrile din România, anume incendiul din Colectiv, respectiv cel mai recent atentat jihadist din Paris, ci și altele precum avionul rusesc căzut în Sinai, un accident de autobuz în Nepal care s-a soldat cu cel puțin 30 de morți, un avion prăbușit în Juba Sudan, zeci de morți, prăbușirea unei fabrici în Lahore, cel puțin 45 de morți, atentat terorist în Beirut, peste 40 de morți și exemplele pot continua. În tot acest timp, impotența specialului occidental de rând, care se crede plin de datoria de a ne spune cum stă treaba, se manifestă în stânga și dreapta, dinspre stânga și dinspre dreapta, iar în momentul revărsării acestui prea plin, toți cei din jur sunt împroșcați din profunzimile creatoare și etalatoare de pseudo-empatie care sunt posibile doar în condiții de alcoolizare, facebook sau o combinație între cele două.

Sursă: http://www.tecknar-olle.se/wp-content/uploads/2010/09/Religious-fanaticism.jpg

În mod sigur avem (sau am avut) prieteni virtuali care ne-au spus deja clar fie că (toți) musulmanii sunt de vină, fie că europenii sunt de vină. Unii dintre noi suntem norocoși fiindcă am aflat și că marțienii sau șerpilienii sunt de fapt la originea tuturor problemelor noastre. Știm de asemenea sigur din surse neîntinate de smerenie mentală că și Satan ar fi avut vreun rol. Alții au încercat să se protejeze de la început amenințându-și prietenii virtuali cu unfriend în cazul în care vor spune ceea ce nu este potrivit (și culmea, după nșpe epurări de friendlist, oamenii ăștia chiar își imaginează că a mai rămas cineva care să nu fie de acord cu ei; nu-i bai, ca peste tot, se găsesc ei vinovați pe criterii de bască), un comportament de altfel foarte matur. Dar cum să ne comportăm în situații de acest gen? În ce să credem? În ce direcție și pentru ce să ne agităm? Acestea sunt niște întrebări al căror răspuns puteți să-l găsiți mai ales în altă parte. Dar cu cine și împotriva cui să ne agităm? Aceasta este o întrebare mai interesantă și răspunsul la ea poate fi găsit aici.
Liga a întârziat pe o perioadă semnificativă bursele echipelor de cerșetare mixte, musulmano-creștine și arabo-europene, în scopul de a le permite o viziune cât mai obiectivă asupra situației, iar aceștia au venit cu un test simplu prin care fiecare poate să-și dea seama singur dacă e idiot sau nu. Și, de ce nu, poate să-l aplice și altora, iar în funcție de aceasta știe cu cine ar avea de discutat sau nu. Așadar, testul:
Întrebare: Cine este vinovat pentru atentatele jihadiste în general și atentatul din Paris în special? Posibile răspunsuri:
1
Toți arabii/musulmanii (din prezent și/sau trecut).
Toți europenii/creștinii (din prezent și/sau trecut) prin colonialism, implicare în Orientul mijlociu etc.
2
Toți arabii/musulmanii (din prezent și/sau trecut).
Unii europeni/creștini (din prezent și/sau trecut) prin colonialism, implicare în Orientul mijlociu etc..
3
Unii arabi/musulmani (din prezent și/sau trecut).
Toți europenii/creștinii (din prezent și/sau trecut) prin colonialism, implicare în Orientul mijlociu etc..
4
Unii arabi/musulmani (din prezent și/sau trecut).
Unii europeni/creștini (din prezent și/sau trecut) prin colonialism, implicare în Orientul mijlociu etc.
5
Niciun arab/musulman (din prezent și/sau trecut).
Toți europenii/creștinii (din prezent și/sau trecut) prin colonialism, implicare în Orientul mijlociu etc.
6
Niciun arab/musulman (din prezent și/sau trecut).
Unii europeni/creștini (din prezent și/sau trecut) prin colonialism, implicare în Orientul mijlociu etc.
7
Unii arabi/musulmani (din prezent și/sau trecut).
Niciun european/creștin (din prezent și/sau trecut).
8
Toți arabii/musulmanii (din prezent și/sau trecut).
Niciun european/creștin (din prezent și/sau trecut).
9
Niciun arab/musulman (din prezent și/sau trecut).
Niciun european/creștin (din prezent și/sau trecut).


            Cu privire la răspunsul potrivit, nu am aflat mare lucru. Înainte de a vacanta laboratorul high-tech de cercetări arhivistico-transcendentale din subsolul ligii, cerșetătorii angajați au lăsat un bilețel pe care au scris că răspunsul numărul 4 e necâștigător, iar cei care-l preferă sunt de fapt niște oameni anoști, fără păreri solide în nici o direcție, oameni care nu participă cu nimic întru propășirea scandalurilor online și offline, ce mai, niște paria și paraziți intelectuali. Această fărâmă de informație rămasă ne determină să privim cu mult optimism la celelalte variante.

Sursă: http://img1.ask.fm/assets2/043/805/455/104/normal/d.jpg

Postări populare de pe acest blog

Cum poți supraviețui cu minimul pe economie + bonuri și, în același timp, să scapi de acuzația de lene și nemuncă? Studiu de caz.

Cu cîteva luni în urmă scriam pentru Gazeta de Artă Politică un scurt material despre tăietorii/furnizorii de lemne din mediul rural, bazîndu-mă pe cazurile a cîtorva persoane cu care am avut contact direct. Săptămîna trecută m-am pomenit că am nevoie de o căruță de lemne, așa că m-am interesat să văd cine mă poate ajuta. Spre deosebire de anii trecuți, nu am mai văzut căruțași umblînd și oferindu-se să-ți vîndă sau aducă lemne. Cică s-a intrat tare în ei, că nu se mai putea. Într-un final, cineva tot m-a servit și m-a lămurit că nu știe care-i faza cu lemnele, că pentru el asta e o activitate ocazională, de nevoie. Pentru că are serviciu, fiind angajat la Fujikura. Între o rundă de tăiat lemne și două țigări, m-a lămurit cum e cu traiul de angajat și de ce a ajuns cu lemnele duminică după masă și nu sâmbătă, precum ne fusese înțelegerea. A băgat ore suplimentare la muncă vineri noaptea, pînă la 6 dimineața. Apoi, ajuns acasă, a trebuit să meargă la scos de cartofi pe petecul lor de t…

Despre descurcăreală și succes. Patru povești

Se dau cîteva cazuri.
1. Angela (52 de ani) a lucrat cîțiva ani la Textila, la Năsăud. Cînd s-a stricat treaba a făcut cîteva ture de străinătate, la șparanghel în Germania și apoi la șters la cur și îngrijit bătrîni prin Germania și Austria. Ba cu contract, ba la negru, cum se putea. Pînă și-a purtat cei doi copii prin facultate. A mai încercat și în satul natal, dar în afară de posturi de vînzătoare la alimentara din localitate n-a găsit. Bani puțini, mult de lucru, fără nicio legătură cu respectarea orelor de muncă prevăzute de cadrul legal. O dureau picioarele de la atîta stat în picioare. Dar măcar era acasă, între ai săi. Prea multe opțiuni nu avea iar pînă la pensie era mult. De lucru mai găsea, una alta, dar fără contract. Ba la o sapă, ba mai cosea cîte ceva (avea mașină de cusut și pricepere, că doar lucrase la „Textila”), mai ales de cînd începuse nebunia cu iile și hainele de inspirație tradițională. Dar la vîrsta ei beteșugurile dau tîrcoale, putînd pica pradă neputinței o…

Punk Was Not Dead: Aventuri de Coteț

Prin anii nouăzeci, cînd copilăream pe la Telciu și-mi plimbam cizmele prin slotăraia de pe Valea lui Stan și Zugău, nu prea aveam habar că sunt/urmează să devin un om recent, cu atît mai mult în momentele extrem de enervante cînd mă trezeau ai mei înainte de 8, ca să duc vacile pe imașul de deasupra gării. Mai grav, habar n-aveam că o să devin punk înainte de a avea buletin și că voi realiza contribuția pe care am adus-o eu muzicii, culturii și idealului punk, doar în anii facultății, cînd eram deja plecat de multă vreme dintre dealuri și balegi. Îmi plimbam prin colb și slotăraie nu doar cizmele sau bascheții, în funcție de sezon, ci și ignoranța și entuziasmul hrănit, în primul rînd de TV-ul nostru Olt, alb negru, de pe măsuța cu mileu. Și asta se întîmpla vara, cînd la ora aia abia începeau să se încingă corturile prin Vama Veche și prelatele teraselor de pe litoralul de unde ne transmiteau seara emisiuni despre cum se distrează lumea și cum se trăiește viața din plin. Uneori mă …

Comentarii