Treceți la conținutul principal

Un petit test




Ultima perioadă a fost marcată de tragedii. Nu doar cele două care au ținut capul de afiș în știrile din România, anume incendiul din Colectiv, respectiv cel mai recent atentat jihadist din Paris, ci și altele precum avionul rusesc căzut în Sinai, un accident de autobuz în Nepal care s-a soldat cu cel puțin 30 de morți, un avion prăbușit în Juba Sudan, zeci de morți, prăbușirea unei fabrici în Lahore, cel puțin 45 de morți, atentat terorist în Beirut, peste 40 de morți și exemplele pot continua. În tot acest timp, impotența specialului occidental de rând, care se crede plin de datoria de a ne spune cum stă treaba, se manifestă în stânga și dreapta, dinspre stânga și dinspre dreapta, iar în momentul revărsării acestui prea plin, toți cei din jur sunt împroșcați din profunzimile creatoare și etalatoare de pseudo-empatie care sunt posibile doar în condiții de alcoolizare, facebook sau o combinație între cele două.

Sursă: http://www.tecknar-olle.se/wp-content/uploads/2010/09/Religious-fanaticism.jpg

În mod sigur avem (sau am avut) prieteni virtuali care ne-au spus deja clar fie că (toți) musulmanii sunt de vină, fie că europenii sunt de vină. Unii dintre noi suntem norocoși fiindcă am aflat și că marțienii sau șerpilienii sunt de fapt la originea tuturor problemelor noastre. Știm de asemenea sigur din surse neîntinate de smerenie mentală că și Satan ar fi avut vreun rol. Alții au încercat să se protejeze de la început amenințându-și prietenii virtuali cu unfriend în cazul în care vor spune ceea ce nu este potrivit (și culmea, după nșpe epurări de friendlist, oamenii ăștia chiar își imaginează că a mai rămas cineva care să nu fie de acord cu ei; nu-i bai, ca peste tot, se găsesc ei vinovați pe criterii de bască), un comportament de altfel foarte matur. Dar cum să ne comportăm în situații de acest gen? În ce să credem? În ce direcție și pentru ce să ne agităm? Acestea sunt niște întrebări al căror răspuns puteți să-l găsiți mai ales în altă parte. Dar cu cine și împotriva cui să ne agităm? Aceasta este o întrebare mai interesantă și răspunsul la ea poate fi găsit aici.
Liga a întârziat pe o perioadă semnificativă bursele echipelor de cerșetare mixte, musulmano-creștine și arabo-europene, în scopul de a le permite o viziune cât mai obiectivă asupra situației, iar aceștia au venit cu un test simplu prin care fiecare poate să-și dea seama singur dacă e idiot sau nu. Și, de ce nu, poate să-l aplice și altora, iar în funcție de aceasta știe cu cine ar avea de discutat sau nu. Așadar, testul:
Întrebare: Cine este vinovat pentru atentatele jihadiste în general și atentatul din Paris în special? Posibile răspunsuri:
1
Toți arabii/musulmanii (din prezent și/sau trecut).
Toți europenii/creștinii (din prezent și/sau trecut) prin colonialism, implicare în Orientul mijlociu etc.
2
Toți arabii/musulmanii (din prezent și/sau trecut).
Unii europeni/creștini (din prezent și/sau trecut) prin colonialism, implicare în Orientul mijlociu etc..
3
Unii arabi/musulmani (din prezent și/sau trecut).
Toți europenii/creștinii (din prezent și/sau trecut) prin colonialism, implicare în Orientul mijlociu etc..
4
Unii arabi/musulmani (din prezent și/sau trecut).
Unii europeni/creștini (din prezent și/sau trecut) prin colonialism, implicare în Orientul mijlociu etc.
5
Niciun arab/musulman (din prezent și/sau trecut).
Toți europenii/creștinii (din prezent și/sau trecut) prin colonialism, implicare în Orientul mijlociu etc.
6
Niciun arab/musulman (din prezent și/sau trecut).
Unii europeni/creștini (din prezent și/sau trecut) prin colonialism, implicare în Orientul mijlociu etc.
7
Unii arabi/musulmani (din prezent și/sau trecut).
Niciun european/creștin (din prezent și/sau trecut).
8
Toți arabii/musulmanii (din prezent și/sau trecut).
Niciun european/creștin (din prezent și/sau trecut).
9
Niciun arab/musulman (din prezent și/sau trecut).
Niciun european/creștin (din prezent și/sau trecut).


            Cu privire la răspunsul potrivit, nu am aflat mare lucru. Înainte de a vacanta laboratorul high-tech de cercetări arhivistico-transcendentale din subsolul ligii, cerșetătorii angajați au lăsat un bilețel pe care au scris că răspunsul numărul 4 e necâștigător, iar cei care-l preferă sunt de fapt niște oameni anoști, fără păreri solide în nici o direcție, oameni care nu participă cu nimic întru propășirea scandalurilor online și offline, ce mai, niște paria și paraziți intelectuali. Această fărâmă de informație rămasă ne determină să privim cu mult optimism la celelalte variante.

Sursă: http://img1.ask.fm/assets2/043/805/455/104/normal/d.jpg

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre descurcăreală și succes. Patru povești

Se dau cîteva cazuri.
1. Angela (52 de ani) a lucrat cîțiva ani la Textila, la Năsăud. Cînd s-a stricat treaba a făcut cîteva ture de străinătate, la șparanghel în Germania și apoi la șters la cur și îngrijit bătrîni prin Germania și Austria. Ba cu contract, ba la negru, cum se putea. Pînă și-a purtat cei doi copii prin facultate. A mai încercat și în satul natal, dar în afară de posturi de vînzătoare la alimentara din localitate n-a găsit. Bani puțini, mult de lucru, fără nicio legătură cu respectarea orelor de muncă prevăzute de cadrul legal. O dureau picioarele de la atîta stat în picioare. Dar măcar era acasă, între ai săi. Prea multe opțiuni nu avea iar pînă la pensie era mult. De lucru mai găsea, una alta, dar fără contract. Ba la o sapă, ba mai cosea cîte ceva (avea mașină de cusut și pricepere, că doar lucrase la „Textila”), mai ales de cînd începuse nebunia cu iile și hainele de inspirație tradițională. Dar la vîrsta ei beteșugurile dau tîrcoale, putînd pica pradă neputinței o…

Discoteca

Copilăria mea s-a sfârșit brusc, într-o seară de vară, exact în anul 2000, când am trecut întâia oară pragul discotecii din sat. Aveam să descopăr că acolo bate adevărata inimă a satului, în ritmurile tot mai întețite ale beat-urilor techno și dance ce răsunau din boxele dosite în colțurile lăcașului. Inocența mea, câtă mai rămăsese, avea să se destrame degrabă, precum catapeteasma templului israelit, datorită cutremurului provocat de revelația vieții de noapte ce anima satul în acele vremuri dospind de sărăcie și euforie. Trecuseră doar câteva luni de când lăsasem strana bisericii unde îngânam icos-uri, psalmi și tropare, alături de bătrânii dieci ai bisericii și-mi luasem gândul de la orice ambiție de-a mă preoți. Pășeam pe un alt tărâm, cu ochii căscați larg și-nfundați de luminile pestrițe ale stroboscopului și electrizat de vigoarea cu care răzbăteau din difuzoare muzici din cele mai recente și mai răscolitoare. Atât de dragă avea să-mi devină discoteca, cu băile ei aglomerate și…

Omul Nou Ardelean

De ce transilvănismul e o ideologie la fel de toxică și de penibilă precum naționalismul pe care, cică, îl combate în numele unei solidarități supranaționale și multiculturale? Sau în ce constă superioritatea Omului Nou Ardelean?
        Am avut o perioadă în care am cochetat cu ideile transilvaniste, ca formă de contracarare a funarismului și naționalismului de hazna ce scotea din sărite orice om de bun-simț. Îmi cădea bine ideea de asumare a diferențelor regionale și locale existente (însă nu în termeni de superioritate) și a bogăției culturale presupuse de secole de conviețuire multietnică și multiconfesională. Am citit texte faine scrise de transilvaniști de ieri și de azi, am purtat discuții din care am aflat multe despre Transilvania și popoarele sale și în continuare urmăresc cu drag poveștile multor oameni și rămîn un suporter al diversității, multiculturalismului, csardașului și mă scot din sărite răsuflatele povești naționaliste despre neamuri și misiunile lor. Însă, deși am …

Comentarii