De
ce transilvănismul e o ideologie la fel de toxică și de penibilă
precum naționalismul pe care, cică, îl combate în numele unei
solidarități supranaționale și multiculturale? Sau în ce constă
superioritatea Omului Nou Ardelean?
Am
avut o perioadă în care am cochetat cu ideile transilvaniste, ca
formă de contracarare a funarismului și naționalismului de hazna
ce scotea din sărite orice om de bun-simț. Îmi cădea bine ideea de
asumare a diferențelor regionale și locale existente (însă nu în
termeni de superioritate) și a bogăției culturale presupuse de
secole de conviețuire multietnică și multiconfesională. Am citit
texte faine scrise de transilvaniști de ieri și de azi, am purtat
discuții din care am aflat multe despre Transilvania și popoarele
sale și în continuare urmăresc cu drag poveștile multor oameni și
rămîn un suporter al diversității, multiculturalismului, csardașului și mă
scot din sărite răsuflatele povești naționaliste despre neamuri
și misiunile lor. Însă, deși am trecut cu vederea și le-am luat
drept scăpări, derapaje izolate sau gafe omenești, nu am cum să
nu sesizez continua proliferare în rîndul multor adepți ai
transilvanismului a clișeelor despre superioritatea ardeleanului și
disprețul grosolan, duhnind a rasism, față de locuitorii
celorlalte regiuni și, desigur, față de romi, fie ei ardeleni sau
din alte locuri. La unii, într-atît li se umflă hezașul de
flatulațiile superiorității, încît, conviși că sunt exemplare
de elită a faunei civilizate, o iau pe arătură în buna tradiție
a disprețului nobiliar față de iobăgime, deși, după vorbă,
după port, realizezi degrabă că noblețea și civilizația din
vîrful cărora pretind că vorbesc, e doar un munte de căcat rasist
înălțat la umbra celui mai grosolan șovinism.
