S-o
spunem pe șleau, o bună parte din multiplele probleme pe care le
întîmpină societatea autohtonă sunt cauzate direct sau indirect
de cei vîrstnici despre care știm cu toții că „au trăit o mare
parte din viață în comunism.” Dintre aceștia, cei mai dăunători
sunt bătrînii ne-intelectuali și cei dependenți de pensie sau
ajutoare sociale, pe care știm cu toții cine le măresc sau promit
că le măresc ca să-i mituiască și să-i țină captivi. Aceștia
sunt armata de fanatici a știți voi cui, din spatele televizoarelor
ce merg NON-STOP pe Antena 3 sau România TV. Aceștia sunt armata de
fanatici ce merg conștincios la vot și pun ștampila pe știți voi
cine, distrugînd viitorul tinerilor, adică al celor care muncesc
și-i duc în spate, plătindu-le pensiile și asistența medicală +
diferitele gratuități cu care-i mituiește statul încă prea
comunist. Unii dintre ei, după cum bine știți, sunt foști
torționari, foști angajați, în diferite funcții, ai regimului
comunist. Oricum, majoritatea sunt foști comuniști cu acte în
regulă și, deși uneori nu o recunosc, încă au convingeri profund
comuniste și nu le place democrația, libertatea și economia de
piață. Sau nu o înțeleg. Pe cei mai mulți dintre ei îi vezi
stînd la cozi la mici, bere, fasole cu ciolan și alte pomeni care
se dau de ziua națională, în campaniile electorale sau cu alte
ocazii în care se manifestă impulsurile populiste ale statului și
ale știți voi cui. Mulți dintre ei nu au pic de demnitate și se
vînd la preț de nimic. Și mulți o fac cu tupeu, conștientizînd
deplin consecințele gestului lor, după cum reiese din formula „știm
că fură, dar măcar ăștia ne mai dau și nouă cîte ceva”,
trîntită ca răspuns oricui încearcă să-i lămurească că e
greșit și iresponsabil ce fac, că sunt lucruri și valori mai importante decît cîteva sute de lei în plus la pensie. Sunt cei obișnuiți să li se dea,
să aibă un tătucă care să le poarte de grijă și incapabili să
priceapă că fără trecerea la meritocrație și la asumarea
răspunderii individuale, societatea nu poate progresa. Sunt cei
cărora indicii de performanță nu le spun nimic iar despre
leadership au o înțelegere total greșită, confundîndu-l cu
dictatura și comunismul.
Știu,
sunt bunicii multora dintre noi, trebuie să încercăm să-i
înțelegem și să-i acceptăm așa cum sunt, dar ei fac asta cu
noi? Nu prea. Pe ei nu îi interesează că prin deciziile și
acțiunile lor ne influențează nouă viitorul, că oricum ei nu mai au de
muncit, de dus greul, de construit o carieră, de luptat pentru un
viitor mai bun și mai corect. Ei pot ridica din umeri, că mai au
puțin, fără să le pese că ne distrug nouă viitorul. Nu am nicio
problemă cu bătrînii, unii îmi sunt chiar simpatici și unii, mai
ales cei cu o educație mai solidă și mai deschiși, pricep cum stă
treaba și fie ni se alătură, fie își văd de treaba lor. Îmi
place, de exemplu, foarte mult de domnul Șora, care ar trebui să
fie un model pentru toată lumea. Și el a trăit aceleași vremuri,
aceleași experiențe, dar este o personalitate puternică, deschisă
și tînără în spirit, capabil să se adapteze vremurilor, dovadă
că a trecut prin atîtea. A fost și el comunist și ministru în primul guvern FSN, dar a trecut
peste. Și-a dat seama că e greșit. Desigur, l-a ajutat mult
educația, dar e o dovadă că se poate, ceea ce face și mai greu de
înțeles încăpățînarea altor vîrstnici.
Chiar
și așa, putem să-i mai suportăm o vreme, dar unii dintre ei au
devenit agresivi, isterici. Și nu mă refer doar la cei care merg la
mitingurile anti-DNA, anti Johannis organizate de știți voi cine,
unde urlă fel de fel de slogane și conspiraționisme auzite la RTV
și antene. Sunt plătiți, desigur, își mai completează și ei
veniturile cu un mic ciubuc, cu un ceai cald servit în stradă, nu
la Green Hours sau Rendez-Vous. Mă refer în principal la cei care
au ajuns să hăituiască protestarii, să-i jignească și chiar
să-i violenteze, ducînd, din păcate, la regretabile incidente,
care, totuși, sunt de înțeles în așa surmenaj. Știți la ce mă
refer, așa că nu mai reiau povestea cu bătrînul agresiv agresat
de un protestatar în Piața Victoriei. Tensiunile escaladează și
provocările se intensifică, așa că nu ar fi de mirare să vedem
curînd grupări de pensionari, foști securiști sau nu, plătiți
să provoace și să agreseze tinerii, ca să-i determine să cedeze
nervos, să reacționeze. Sunt tactici de guerrilă bine cunoscute
comuniștilor și sunt puse în practică de fanatici iar scopul este
atît compromiterea mișcării #rezist, cît și radicalizarea
celorlalți pensionari fanatizați seară de seară în fața
televizorului. În fața unor astfel de agresori sau contingente de
agresori nu putem rămîne indiferenți, cu atît mai mult dacă avem
în vedere că, astfel de indivizi sunt „din acel film care ne
bântuie de mai mult de 70 de ani,” după cum bine remarca pe
facebook istoricul Bogdan Jitea, care a reușit să observe cu finețe
paralela dintre reacția bătrînului agresiv de ieri și torționarul
Vișninescu, atunci cînd li se pun întrebări în fața camerei de
filmat. Redau aici scurta sa analiză:
„Văd
că până acum n-a făcut nimeni vreo paralelă între individul
nervos din Piață și Alexandru Vișinescu. În ambele cazuri avem
de-a face cu același tipar comportamental, cu aceași formă de
violență de limbaj și fizică, cu același dispreț de a-i privi
pe cei care ies din normă. Unul dă cu rucsacul, celălalt direct cu
pumnul. Unul e mai tânăr și-și atinge ținta, celălalt o
ratează, că nu mai e la fel de agil ca-n tinerețea lui, când
zdrobea oase de „huligani” și de „derbedei”. Doi bătrâni
acriți și resentimentari, pentru care ura față de ceilalți e
impregnată atât de adânc, încât o vor lua cu ei în mormânt.
p.s.
- în primul moment în care am văzut înregistrarea din PV, aș fi
putut să jur că-l recunosc pe bătrân dintr-o filmare de pe
Recorder de la înmormântarea lui Iulian Vlad. Poate că m-am
înșelat, însă individul e de acolo, din acel film care ne bântuie
de mai mult de 70 de ani.”
După
cum observa și autorul menționat mai sus, aceștia nu mai sunt la
fel de agili ca-n tinerețe, cînd zdrobeau oase de „huligani” și
de „derbedei” sau cînd susțineau activ și/sau pasiv un regim
care făcea așa ceva. Ceea ce e un avantaj remarcabil însă cu un
incredibil potențial de capcană. Nu vă lăsați păcăliți de
imaginea lor de oropsiți neputincioși și neajutorați. E o
slăbiciune pe care nu vor ezita să o folosească împotriva voastră
cînd este vorba de un conflict direct. Ca să fiu mai specific. Cîți
bătrîni ați văzut plimbîndu-se prin piețe, pe străzi sau cu
autobuzul (gratuit!!!) fără să aibă o plasă sau un rucsac la ei?
Vă zic eu. Foarte, foarte puțini. Nu v-ați întrebat vreodată de
ce multe dintre persoanele vîrste, „neajutorate”, care cară
plase după ele prin scările de bloc sau autobuze, reacționează
nervos (chiar agresiv, uneori), cînd un tînăr dorește să le
ajute, să pună mîna? Sandi Matei, protestatarul agresat ieri, dar
care a reușit să reacționeze în timp util, făcîndu-l knock out
pe agresor, spune clar în interviul acordat lui Tolontan: „Îmi
spărgea capul dacă mă nimerea. Vreau să vă mai spun ceva. Avea
ceva tare în rucsac.” Așa că mare atenție la rucsaci și plase.
În acest context, fără a o lungi, ce-i de făcut?
Desigur,
ideal ar fi ca votul să fie limitat doar la categoriile de vîrstă
active, cele care duc în spate prin taxele și contribuțiile lor
societatea și care au o educație adecvată care să le permită să
înțeleagă democrația și viața politică. Dar în contextul de
față este naiv și contraproductiv să visăm la așa reforme, prin urmare, trebuie
acționat strict în prezent. Pe scurt, cîteva propuneri modeste în
vederea organizării rezistenței în contextul escaladării
provocărilor și agresiunilor.
Partea
ușoară, gestionarea relației cu vîrstnicii familiari, deci,
previzibili într-o oarecare măsură.
1.
Cei care aveți bunici sau părinți cu convingeri comuniste sau
pesediste (știu, e același lucrur, dar pentru mai multă claritate
formulez așa), închideți-i în casă pe durata protestelor,
dați-le somnifere sau puneți-le Cantarida în ceai.
2.
Pentru dez-radicalizarea lor, dacă nu mai merge cu explicații
logice și argumente (știm din proprie esperiență că nu prea
merge), amenințați-i că plecați din țară din cauza lor, că nu
o să vă mai vadă și că nu o să-și vadă nepoții. Nu o să vă
imaginați cum poate funcționa acest mod de lucru, cu nițică
persuasiune și rezistență la șantajul lacrimogen din partea lor.
Ziceți-le că vă distrug viitorul, că din cauza lor și a
deciziilor lor sunteți praf și aveți un job prost plătit. Nu o să
le scoată comunismul din cap, dar pe mulți îi va ține acasă în
ziua votului.
3.
Pentru a combate spălarea pe creier prin antene și România TV,
dacă programul vă permite, petreceți cît mai mult timp cu ei și
schimbați canalul. Nu puneți pe DIGI sau pe alte canale care
informează corect și combat fake news-urile și propaganda
antenist-rtevistă, că provocați tensiuni inutile. Procedați cu
tact, mutînd pe canale neutre, gen Etno TV, Favorit TV sau canale de
filme. Apoi, luați-i prin învăluite, povestind despre relația
bună pe care nu știu ce coleg/ă al tău o are cu părinții și
bunicii săi, cum se înțeleg ei bine, cum merg la proteste
împreună, cum condamnă seară de seară, la gura sobei/lîngă
calorifer comunismul și pe urmașii săi. Zi-le că dintotdeauna ai
visat și tu la așa părinți și așa relație. Zi-le că ai vrea
să-i vezi mai des, dar ți-e greu în așa context tensionat și că
te doare sufletul să vezi în ce-i transformă fanatismul.
4.
Încearcă să tragi cu urechea la ce discută cu vecinii sau alți
colegi de generație. Încearcă să-i tragi de limbă, să vezi dacă
nu cumva li s-au făcut diferite propuneri, dacă nu au fost deja
recrutați de statul capturat sau de geva grupări radicale de
pensioari. În multe cazuri, îi poți opri înainte să fie prea
tîrziu și să ducă lucrurile prea departe, trezindu-se prinși
într-o spirală a violenței din care cu greu mai pot fi extrași.
Mare atenție la celule revoluționare de cîte 3 (pentru detalii,
vezi Demonii lui Dostoievski), care sunt coagulate și fanatizate
prin înfăptuirea unei violențe în comun. Numără persoanele care
intră la povești în bucătărie sau care se adună pe băncile din
fața blocului. Le zîmbești amabil și, dacă te întreabă, te
prefaci dezinteresat de proteste. Zici că ai mult de lucru, că nu
ai vreme cu prostii din astea.
Partea
mai grea, gestionarea relației și a tensiunilor cu vîrstnicii
necunoscuți, așadar imprevizibili:
1.
Evită să umbli singur/ă în zonele în care știi că se aciuiază
astfel de persoane, mai ales cele mai ferite, gen parcuri, scări de
blocuri, alei. Dacă, totuși, se întîmplă să treci prin astfel
de locuri, ia cu tine un cîine. În general, vîrstnicilor le e
frică de cîini și-i enervează gălăgia pe care aceștia o pot
face. Și neapărat spray cu piper sau bîtă de baseball la
îndemînă.
2.
La piață, mare atenție cînd cumpărați produse de la vîrstnici.
Poate suna exagerat, dar în contextul ăsta te poți aștepta la
orice. Mai ales din partea celor care vin cu produse agricole din
anumite județe ale țării, adevărate bastioane ale corupției și
corupților.
3.
Ocoloește grupurile de vîrstnici care vociferează și nu-ți face
drum prin preajma farmaciilor cînd se dau compensate. Nu te duce
singur/ă în locurile în care se mai dă cîte ceva de pomană
pentru că acolo poți da peste cele mai radicalizate elemente.
4.
Dacă, din diferite motive, circulați cu autobuzul sau alte mijloace
de transport în comun, caută să stai în preajma celor de vîrstă
apropiată, stai în picioare și nu te ciondăni pe locuri. Deși
poate să-ți pară relativ sigur autobuzul, nu știi niciodată ce
te poate aștepta în stație, la coborîre.
Desigur,
lista e deschisă și oricine are idei de îmbunătățire a ei,
poate adăuga alte soluții. Important este să rămînem uniți și să răzbim și
prin această încercare, mai ales că acu 3 zile a fost ziua națională, cînd am celebrat Marea Unire și eforturile+sacrificiile făcute de înaintașii noștri.
