 |
| 'Greed is good' - Gordon Gekko |
Nu
rar mi s-a întâmplat, în interacțiunile mele on și off line, să
am de-a face cu persoane care pun situația disperată în care ne
găsim – ca popor și ca specie – pe seama lăcomiei oamenilor.
În general, cei care identifică în lăcomie sursa tuturor relelor
tind să aparțină, pe cât pot să-mi dau seama, acelui segment de
populație care simpatizează cu crezurile liberal-progresiste (ceva
în genul progressive liberals
din Statele Unite).
În principiu, aceștia sunt de acord cu taxarea progresivă, cu
reglementarea piețelor, cer și cred în reformarea capitalismului
și sunt, în bună parte, în barca agendelor identitare de tip
LGBT. Progresismul lor se oprește însă acolo unde întâlnește
orice fel de argument cu privire la inadecvarea structurală a
capitalismului la nevoile oamenilor, afirmând fără prea multe
explicații că problema actuală este lăcomia. Capitalismul actual
apare deci, în închipuirea acestor persoane, drept o aberație
pervertită de nesațul general care s-a insinuat ca regulă în
relațiile de piață. Ca să funcționeze deci, capitalismul trebuie
curățat de lăcomie.
