Se
dau cîteva cazuri.
1.
Angela (52 de ani) a lucrat cîțiva ani la Textila, la
Năsăud. Cînd s-a stricat treaba a făcut cîteva ture de
străinătate, la șparanghel în Germania și apoi la șters la cur
și îngrijit bătrîni prin Germania și Austria. Ba cu contract, ba
la negru, cum se putea. Pînă și-a purtat cei doi copii prin
facultate. A mai încercat și în satul natal, dar în afară de
posturi de vînzătoare la alimentara din localitate n-a găsit. Bani
puțini, mult de lucru, fără nicio legătură cu respectarea orelor
de muncă prevăzute de cadrul legal. O dureau picioarele de la atîta
stat în picioare. Dar măcar era acasă, între ai săi. Prea multe
opțiuni nu avea iar pînă la pensie era mult. De lucru mai găsea,
una alta, dar fără contract. Ba la o sapă, ba mai cosea cîte ceva
(avea mașină de cusut și pricepere, că doar lucrase la
„Textila”), mai ales de cînd începuse nebunia cu iile și
hainele de inspirație tradițională. Dar la vîrsta ei beteșugurile
dau tîrcoale, putînd pica pradă neputinței oricînd. Și cum nu
voia să devină o povară pentru copiii săi, pe care și așa nu
i-a putut ajuta prea mult, accepta orice loc de muncă care-i oferea
contract și-i asigura plata contribuțiilor sociale. Că nu voia să
se trezească prin spitale fără să fie asigurată. Vechime avea,
dar n-avea vîrsta necesară, așa că cineva a lămurit-o cum poate
proceda ca să se pensioneze înainte de vreme. Ținta nu erau banii,
o pensie de boală, înainte de vîrsta legală, era semnificativ mai
mică decît una la termen. Mai ales cînd aproape toată viața ai
lucrat pe salariul minim pe economie. Ținta era asigurarea medicală,
garanția că dacă o lovește ceva necaz – și semne părea că
are – are asigurat măcar tratamentul și îngrijirea
spitalicească. Atîta cît e și cum e. Că din pensia pe care o
căpăta abia-și acoperea cheltuielile și hrana. A dat ceva la un
doctor, a fost la niște comisii și s-a trezit pensionară. Era mai
liniștită. Cu banii pe care-i făcea din cusut și alte
mărunțișuri, cu mica ei grădină, porcul și găinile, se
descurca onorabil. Avea chiar posibilitatea să-și încarce copiii
cu cîte ceva de fiecare dată cînd îi treceau pragul. Sau să le
trimită pachete, că de venit reușeau să vină tot mai rar. Că
terminaseră facultatea, lucrau la Cluj și nu aveau posibilitatea să
vină atît de des acasă. Dar pachetele le prindeau bine, că mai
scuteau din cheltuielile cu mîncarea. Că și așa abia acopereau
chiria și cheltuielile. Angela este o parazită, o escroacă care
încasează pe nedrept o pensie de boală, în urma unor controale
aranjate și în urma unor șpăgi date cui trebuie.
