Aseară am participat la discuțiile și
dezbaterile din amfiteatrul „Nicolae Mărginean” al Facultății de Psihologie de
la UBB Cluj. Dincolo de discuțiile de tatonare, lămurire a rostului unui
protest sau ocupații (fie și una făcută cu aprobabrea conducerii), s-au
dezbătut două revendicări extrem de importante: cea cu 6% pentru educație+1%
pentru cercetare și cea cu 25% reprezentativitate a studențiilor în forurile
decizionale și, atenție!, în procesele decizionale. Această solicitare este cap
de afiș a ocupațiilor din toată țărișoara și, cel puțin la Cluj, a stârnit cele
mai ample și mai savuroase discuții.
Dacă partea cu 6+1% s-a lămurit relativ
ușor, în pofida unor propuneri de revendicare a unei creșteri graduale, că țara
nu poate (mai ales când are de crescut buget la militărie) și a discuțiilor
despre cât de importantă e această revendicare pentru a depăși actuala
paradigmă „și noi vrem, dar nu sunt bani” în soluționarea unor probleme
cronice, partea cu 25% a fost un pic mai încurcată. În prima parte s-a pornit
de la ideea că 25% înseamnă drept de vot pentru toți studenții din universități
în procesul de alegere a rectorului, cu o pondere finală de 25% din totalul
voturilor exprimate. Un pas mare spre impunerea studenților pe agenda
electorală a diferitelor tabere care țintesc puterea executivă în universități,
mai ales că se tot vorbește de „învățământ centrat pe student”. Apoi, recitind
formularea publicată pe site-ul ANOSR, unde apărea termenul „electori”, care
stârnea multă confuzie între oameni, a apărut suspiciunea c-ar fi vorba de
preluarea modelului electoral american în procesul de alegere a rectorilor.
Ceea ce, chiar dacă ar fi dat drept de vot populimii studențești (oricât de
dezinteresată și dezinformată ar fi) ar favoriza facultățile mari gen Științe
Economice și Drept, prin faptul c-ar avea un număr mai mare de electori în etapa
finală de alegere a rectorilor. Asta s-ar fi potrivit și pe o oarecare agendă
de calibrare accelerată pe modelul pro-busniss al învățământului universitar,
vizibilă în urbea someșană prin tendențiosul sondaj de opinie plantat în
căsuțele de mail a tuturor cadrelor UBB prin care se arăta că viitorul rector,
conform așteptărilor celor din universitate, trebuie să fie cât mai
pro-busniss, bun manager și, mai ales, agreat de mediul de afaceri.
