Un preşedinte adevărat nu are hodină şi tihneală până ce nu aşază viaţa pe făgaşul şi în rostul ei. Şi pentru aceasta el trebuie să lucre, să se farme tăt, mai ales când e vorba de un adept şi un promotor al filosofiei găzduşagului. Trebuie să facă ceea ce ştie el mai bine: să vegheze, în aşa fel încât lucrurile care merg bine să meargă tot bine, şi să-i zâhăiască pe cei care fie nu prea se strofoacă prin filialele lor, fie îs mai temuroşi din fire şi au optat pentru un pasivism bolnăvicios. Încântat de zelul cu care unele filiale ale ligii pun în aplicare programul de reformare şi restructurare prin asumarea răspunderii de către preşedinţii de filială, pe de altă parte, mâhnit de atitudinile rezervate, ba chiar reacţionare (în sensul că nu fac nimic) al altor filiale, bunul-preşedinte a pornit la drum prin filialele ţării, însoţit de încântătoarea, înţelegătoarea şi discreta sa soţie.
În buna tradiţie a descălecatului întemeietorilor, pe agenda de lucru a preşedintelui au fost trecute două ample deplasări: în dinamica şi controversata filială buzoiană şi apoi în discreta şi liniştita filială de la poalele mult cântatului Ceahlău – Piatra-Neamţ.
În buna tradiţie a descălecatului întemeietorilor, pe agenda de lucru a preşedintelui au fost trecute două ample deplasări: în dinamica şi controversata filială buzoiană şi apoi în discreta şi liniştita filială de la poalele mult cântatului Ceahlău – Piatra-Neamţ.