Ediția de anul acesta a festivalului de jazz de la Sibiu este în plină desfășurare. Dacă nu ați ajuns încă pe acolo, nu e prea târziu nici acum. Mâine seara îl veți putea asculta pe Ron Carter și al său quartet, plasat strategic spre sfârșitul festivalului pentru a marca probabil punctul culminant al acestuia.
Ron Carter și-a dobândit celebritatea în calitatea de contrabasist în quintetul lui Miles Davis din anii '60, unde, în afară de Miles, îi avea colegi pe Herbie Hancoock, Wayne Shorter și Tony Williams. În această perioadă sunt înregistrate albume precum Miles Smiles, Filles de Kilimanjaro, Seven steps to heaven, Miles in the sky, Nefertiti ș. a. Ron Carter este totodată și unul dintre cei mai înregistrați contrabasiști de jazz, cu apariții în peste 2500 de albume.
Pe site-ul festivalului de la Sibiu, Ron Carter este anunțat cu proiectul „Dear Miles”, iar partenerii săi sunt Donald Vega (pian), Rusell Malone (chitară) și Rolando Morales-Matos (percuție).
Cu acest titlu a apărut și un album sub conducerea lui Carter în 2007. Personal, trebuie să recunosc că nu mă așteptam de la prea multe de la acest album, și rău am făcut. În primul rând, Carter are inspirația de a include pe acest album tribut două piese originale plus una, As time goes by (cei care au văzut Casablanca probabil că și-o amintesc), care ar fi putut face parte foarte bine din repertoriul quintetului din anii '60. Așadar, un album cu piese interpretate de Miles Davis și grupul său, dar și cu piese inspirate de această muzică. Un al doilea mare atu al albumului este echilibrul dintre păstrarea formei originale a pieselor și contribuția originală a muzicienilor de pe acest album. Ron Carter dovedește suficientă subtilitate experiență pentru a nu monopoliza discursul, dar pentru a fi mereu prezent cu inspirate intervenții sau cu bine proporționate solouri.
Cu acest titlu a apărut și un album sub conducerea lui Carter în 2007. Personal, trebuie să recunosc că nu mă așteptam de la prea multe de la acest album, și rău am făcut. În primul rând, Carter are inspirația de a include pe acest album tribut două piese originale plus una, As time goes by (cei care au văzut Casablanca probabil că și-o amintesc), care ar fi putut face parte foarte bine din repertoriul quintetului din anii '60. Așadar, un album cu piese interpretate de Miles Davis și grupul său, dar și cu piese inspirate de această muzică. Un al doilea mare atu al albumului este echilibrul dintre păstrarea formei originale a pieselor și contribuția originală a muzicienilor de pe acest album. Ron Carter dovedește suficientă subtilitate experiență pentru a nu monopoliza discursul, dar pentru a fi mereu prezent cu inspirate intervenții sau cu bine proporționate solouri.
Mai multe nu vă mai spun, mergeți la Sibiu și veți vedea cu ochii voștri. Sau dacă totuși nu ajungeți, veți putea citi o cronică a trimisului special al Ligii la fața locului www.jazzdeadreptu.wordpress.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu