Oameni şi porci

Priviţi acest porc! Cu câtă graţie şi maturitate îşi etalează formele încă neprelucrate de mâna omului. Partenerul său de afaceri, un domn în vârstă, plăcut surprins de interesul pozarului, ne aminteşte de grija şi dăruirea pe care ţăranul le investeşte în buna-creştere a acestui popular şi charismatic animal, numit porc.
La câtă eleganţă, decenţă şi bun-simţ exprimă acest exemplar porcin îmi pare că transformarea cuvântului "porc" într-o jignire destul de uzuală şi de adâncă, este o eroare. O fi porcul murdar, mâncău şi gras, dar mie îmi pare că transmite mai multă pace şi decenţă decât mulţi dintre semenii noştrii cu mâinile şi biografiile curăţite.
Plasarea în faţa acestui vehicol "de firmă" râvnit şi lăudat de mulţi semeni nu este deloc întâmplătoare. Modernizarea, globalizarea şi capitalismul au pătruns atât de profund în societatea contemporană încât nici porcii de ţară nu mai sunt străini de marile brand-uri şi inovaţii. Ei înşişi au devenit actori de primă mână ai pieţei libere. Practica creşterii porcului spre a fi mai poi vândut s-a generalizat în ultimii ani, mii de porci ajungând să cutreiere ţara în lung şi lat pentru a-şi găsi un cumpărător dispus să-l consume. El, porcul de ţară, a devenit un veritabil brand al societăţii de consum.
Crescut ca în timpurile trecute în sânul unei familii, hrănit cu resturi, urzici, tărâţe, mălai ş.a. este considerat net superior calitativ semenilor săi crescuţi în ferme. În plus, spre deosebire de cei crescuţi în comunităţi porcine mari, în aglomeraţie şi stres, supuşi unei teribile uniformizări şi vitregiţi de afecţiunea şi atenţia mediului ţărănesc, porcii de ţară au personalitate. Un porc de ţară nu te poate lăsa indiferent, nu se pierde aşa uşor în anonimat, nu te atrage doar cu kilogramele sale şi cu potenţialul gastronomic. Privirea şi atitudinea sa preiau câte ceva din persoana stăpânului. Porcul de ţară e mai sensibil, mai atent şi adeseori mai uman şi mai inteligent decât mulţi oameni. El învaţă să socializeze de mic, de la primul scărpinat de care are parte. Se desprinde de grupul alături de care a fost alăptat şi se cufundă în atmosfera familiei în ograda în care începe să se dezvolte şi să capete în greutate, îmbibându-se lent cu aerul şi specificul gospădăriei.
De aceea când mergi la târg remarci cu uşurinţă porcul crescut la ţară. Cei care s-au format în colective mari şi în spaţii specifice fermelor dătătoare de carne şi mezeluri se pierd uşor într-o masă amorfă şi zgomotoasă, dar fără mesaj şi conţinut. Sunt mai mult carne decât porc. Aşa că revin la subtilul porc din imaginea alăturată. Privirea sa transmite stăpânire de sine, maturitate, echilibru. Îi este indiferent dacă va fi vândut sau nu căci pentru el târgul este, în primul rând, o experienţă culturală. Alături de stăpânul său păşeşte în arena economiei de piaţă conştient de valoarea sa şi nedispus la compromis.