Gulag Boss. A Soviet Memoir - de Felician Velimirovici

Gulag Boss. A Soviet Memoir. Fyodor Vasilievich Mochulsky. Translated and edited by Deborah Kaple, Oxford University Press, 2011, 268 pp.

Pe data de 5 martie se împlinesc 60 de ani de la moartea lui I.V. Stalin, mareşal, lingvist, prim-ministru, secretar general al PC(b)US, discipol devotat al cauzei lui Lenin, călăuzitorul omenirii progresiste, prietenul copiilor, părintele popoarelor, etc. Este momentul unei reflecţii asupra a ceea ce a însemnat radicalismul politic în secolul 20 şi materializările sale concrete. „Diavolul în istorie”, pentru a relua faimoasa formulă a filosofului polonez Leszek Kołakowski, autorul magistralei trilogii “Main Currents of Marxism”, a avut chipuri cât se poate de reale, încarnându-se în personaje cu biografii bine determinate. În afara lui Felix Dzerjinski, şi a succesorilor săi (Yagoda, Ejov sau Beria, cu toţii ucişi de către sistemul pe care l-au slujit), Răul a avut de cele mai multe ori chipuri mai puţin cunoscute, “banale” chiar, pentru a relua cunoscutul concept lansat de Hannah Arendt referitor la banalitatea răului. După cum (corect) a remarcat şi Stalin însuşi într-un celebru discurs rostit în faţa Armatei Roşii, cele mai mici rotiţe fac cu putinţă funcţionarea maşinăriei, sau, în cuvintele lui Stalin, generalii şi mareşalii nu înseamnă nimic fără soldaţii de rând.

Atunci când, în toamna anului 1940, locţiitorul directorului departamentului Cadre din structura GULAG NKVD (Glavnoye upravleniye ispravityelno-trudovykh lagerey i koloni, Narodnyy Komissariat Vnutrennikh Del, adică Administraţia Centrală a Lagărelor şi Coloniilor de Muncă Corectivă, Comisariatul Poporului pentru Afaceri Interne) l-a convocat pe tânărul inginer Feodor Vasilievici Mociulski (22 de ani) la sediul NKVD pentru a-i repartiza un job, conform legii, acesta nu ştia nimic despre ceea ce îl va aştepta la Pechorlag – unul dintre nenumăratele lagăre de muncă forţată care compuneau, la acea dată, arhipelagul gulag al URSS. “În ţările capitaliste, infractorii pur şi simplu putrezesc în închisori” l-a asigurat oficialul. După ce îşi ispăşesc pedeapsa, se întorc în societate la fel cum au intrat în închisoare. Sistemul socialist este însă unul uman: el dă posibilitatea tuturor infractorilor ca, prin muncă cinstită, să se îndrepte şi să devină cetăţeni responsabili atunci când termenul pedepsei expiră (p. 11).

Între 1940 şi 1946, tânărul inginer moscovit a îndeplinit, fără să îşi dorească vreo clipă, rolul de şef al lagărului de muncă forţată Pechorlag (sau Pechorstroi cum apărea în presă) aflat la N-E de Leningrad, dincolo de Cercul Polar de Nord, şi al celor aproape 100.000 de încarceraţi ai săi. Mărturia lui Mociulski, redactată la începutul anilor 1990 dar tradusă şi publicată abia în 2011 la Oxford University Press – întrucât în Rusia nu s-a găsit nicio editor dispusă să o publice – reprezintă prima poveste a unui om, inginer, care a fost toată viaţa sa membru al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, şi care a coordonat activitatea unui lagăr de muncă din Gulagul sovietic. Vocea sa este unică în literatura Gulagului întrucât propune o nouă perspectivă asupra lumii (de obicei) închise a NKVD-ului, una from the inside. Pentru moment, ea este singura scriere cu cacarter autoreferenţial redactată de către un angajat al GULAG NKVD din perioada stalinistă.