 |
| Tineri istorici contemoprani efectuându-şi stagiul la Canal |
„Tov.
Florența Rusu.
[decanul
Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii Bucureşti, n.s.]
În
primul rînd vreau să cer aprobarea ca eventual dacă mai am ceva de
spus după aceasta să mi se dea voie. Această pentru că nu s-a
vorbit nimic pînă acum despre catedre.
Eu
ași vrea să discut despre unele probleme, unele discutate deja
aici, altele nu.
Una
din greutățile în munca de cercetare a cadrelor nostri de istorici
este munca tovarășilor în două locuri. Spun aceasta pentru că
majoritatea tovarășilor lucrează și la Institutul de Istorie al
academiei și în învățămîntul superior. Aceasta face ca munca
lor științifică să nu fie tocmai cea dorită. Acești tovarăși
au sarcina să îmbine aceste două munci, dar iată cum se rezolvă
munca: “Am muncă la institut și dece să mai lucrez și în altă
parte”. Și este adevărat că nu se poate face lucrul acesta,
pentru că o problemă ia foarte multă vreme pentru adîncire.
În
această legătură, o primă problemă care se ridică și care ar
putea fi considerată și ca o propunere este că pentru acești tov.
să se alcătuiască un singur plan de muncă în care problemele de
învățămînt și de institut să nu fie despărțite pentru că
nici omul nu se poate despărți.
Însă
ce aspect are această problemă? Institutul de Istorie al Academiei
din București datorită și conducerii sale și spiritului în
general ce există, are porțile foarte închise pentru o serie de
cadre tinere din facultate, dar pentru mulți cercetători mai
bătrîni, oameni mai puțin devotați partidului și guvernului, au
totuși acces la Institutul de Istorie al Academiei. Cu toate că
cercetătorii mai bătrîni sînt lăsați la Institutul de Istorie
al Academiei, în schimb o serie de cadre tinere, pe simplul motiv că
nu sînt” nume răsunătoare” nu sînt antrenate în munca de
cercetare științifică. Cu toate că ei își trec acest lucru în
plan, ei nu pot să facă acest lucru pentru că nu li se dă
posibilitatea.
[***]
Aceasta
ar fi o problemă și o problemă care îngreunează activitatea
științifică.
O
a doua problemă, care ridică greutăți în munca științifică în
problemele de istorie, este frica de a atăca anumite probleme. De
ex. anul trecut s-a trecut la întocmirea unui program de istorie al
R.P.R., care nu s-a făcut nici astăzi. Sînt aici mulți tov. care
pot să arate cîtă activitae există la catedre, dar care nu se
pune pe hîrtie. De ex. Tov. Roman în această privință a arătat,
poate sub formă de glumă, că: “De ce trebuie să mă expun?”;
este drept că tovarășul Roman scrie totuși. Totuși spun că
există această teamă și aceasta face ca să nu fie ridicate
problemele cruciale în istoria patriei noastre.
[***]
O
altă chestiune serioasă este problema ridicată de tov.
Cheresteșiu, aceeia a premierii unor cercetători istorici. Aici s-a
ridicat problema că de ce s-a premiat cutare sau cutare și nu cei
care au lucrat la aceste documente. Din păcate nu avem altă operă
în istorie și aceasta se datorește tot aceiași frici de a trata
problemele.
[***]
Tov.
Vianu:
Cum
se folosesc cadrele tinere?
Nu
întotdeauna cu cadrele tinere se duce o politică justă.
[***]
Tov.
Știrbu.
Am
să încep cu o anumită observație critică adusă mie.
Cred
că una din cauzele faptului că noi astăzi sîntem într-o situație
grea în domeniul științelor istorice constă în faptul să
fiecare dintre noi are obligații extrem de multe. Cîteodată aceste
obligații multe sînt impuse. Dar dese ori noi căutăm aceste
obligații fie din cauza veniturilor fie din alte motive ca: amor
propriu, exces de prestigiu, ș.a.m.d. La mine au fost ultimile
cauze, la alți tovarăși se întîmplă și din motive materiale.
Din această cauză mi s-a adus o acuzație mai înainte că m-am
prezentat la anumite ședințe nepregătit. In mod concret tov. Vianu
mi-a adus aceste acuzații prima dată nu am căzut de comun acord cu
aceste, ca apoi gîndindu-mă mi-am dat seama că în mare măsură
el are dreptate, pentru că acest lucru a fost folosit de multe ori.
Ași vrea să mai continui cu această problemă.”
Totul
se întîmpla în Romînia anilor 1950; orice asemănare cu anul 2013
în UBB este pur întîmplătoare. Promovarea tinerilor istorici,
cumulul de funcţii, premierea unor istorici care nu muncesc, faptul
că institutele de istorie au porţile închise pentru tinerii
istorici (capabili), etc., sunt toate probleme care astăzi au fost
cu desăvîrşire lichidate/rezolvate. Astăzi există DOAR lupta
valorilor, recompensarea celui mai bun, munca cinstită,
imposibilitatea de a fi plătit din 2-3 locuri simultan, iar
posibilitatea de a petrece mai mult de un deceniu în cadrul ISD
(Institutului de Studii Doctorale, n.s.)
a fost în întregime interzisă. Institutele de cercetare promovează
doar pe baza meritului. Doar pe cei mai buni. Cumetria a fost
eradicată. Nepotismul este un cuvînt care are, din fericire,
corespondent numai în dicţionar. În realitate nu. Noi culmi
aşteaptă să fie cucerite, tovarăşi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu