Şcoala doctorală clujeană parte a lumii a III-a”

Posibile soluţii împotriva soluţiei finale aplicate la Cluj

                                               spre completarea unei postări mai vechi

Tomi Ungarer

Odată cu apariţia primilor ghiocei pe străzile Clujului, vânduţi la preţ de nimic de diferiţi amărâţi, se întrezăresc şi primele soluţii cu adevărat eficiente pentru tinerii doctoranzi (posdrişti sau nu) din urbea someşană şi din întreg cuprinsul patriei. Seminarul organizat ieri de către asociaţia noastră întitulat „Şcoala doctorală clujeană parte a lumii a III-a” a reunit cele mai grele nume ale prezentului în materie de cârpeală, căpătuială, amânare şi improvizaţie. După ce au omagiat intervenţia salutară a unui membru al Ligii care a reuşit prin soluţiile ingenioase propuse să readucă zâmbetul şi spiritul sărbătorilor şi în casele doctoranzilor ubebişti, participanţii la acest seminar au propus şi dezbătut pe îndelete chestiunea politicii de înfometare şi îndatorare la care este supusă o anumită categorie a populaţiei universitare. În cele ce urmează, vom spicui cele mai alese luări de poziţie ale specialiştilor invitaţi, după care vom căuta să desprindem soluţiile propuse.

În alocuţiunea sa Gracchus Babeuf a început prin a recita într-o manieră patetică şi extrem de afectată o strofă dintr-un poem obscur care, până la ora redactării acestui material, nu a putut fi identificat. Redăm aici strofa cu pricina:

Tomi Ungarer

N-avem puteri şi chip de-acum
Să mai trăim cerşind mereu,
Că prea ne schingiuiesc cum vreu
Stăpâni luaţi din drum!
Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge, nu pământ (a se citi BURSE)!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa
Nici în mormânt!

Considerându-se că prin cele rostite incită la violenţă şi dezordine socială, ceea ce nu este în spiritul Ligii, gazda seminarului, domnul Babeuf, a fost izgonit din rândul participanţilor. Următorul pe ordinea de zi a fost domnul Emil Bobu, care a spus că situaţia nu e chiar aşa de neagră precum vor unii să ne facă să credem; că de fapt doctoranzii au o mulţime de surse alternative de finanţare la care se adaugă sprijinul substanţial venit dinspre părinţii, care, ca orice părinte mândru de odrasla sa, finanţează cu bucurie tineretul studios. În discursul său, pastişat după un discurs prezidenţial rostit cu câţiva ani (în momentul în care s-a luat hotărârea înţeleaptă de a TĂIA salariile bugetarilor din dorinţa de a le curma cât mai repede suferinţa), domnul Bobu a adus câteva exemple ale unor doctoranzi care belferesc ostentativ pe la terase prin centrul vechi şi care se răsfaţă constant cu şaorme şi alte bunătăţi gătite rapid. A încheiat, plin de subtilitate şi profunzime, citând dintr-un discurs clasic ţinut la un balcon înaintea ultimului act al unei tragedii naţionale celebre: „Vreţi şomaj?”

Schimbarea de ton, orientare şi perspectivă a fost adusă de domnul Jacques Le Groff, specialist în medierea (mai precis, intermedierea) titlurilor universitare. Dânsul, după ce a înşirat greutăţile de care s-a lovit în tinereţea sa, greutăţi care s-au sfârşit în momentul în care şi-a scos din cap idealismul şi pasiunea pentru studiu şi a admis că şi domeniile socio-umane sunt o industrie ca oricare alta, în care, dacă ştii să speculezi şi să investeşti, poţi scoate sume frumuşele cu efort minim; a precizat: „Problemele voastre (ale doctoranzilor, căci erau 4 prezenţi, ademeniţi, printre altele, şi de bufetul suedez care conţinea şi altceva decât tradiţionalul parizer sintetic) sunt ale întregului sistem de cercetare din România. Adică e subnutrit. Voi aţi auzit de pilda cu gâştele lui Stalin? Ei bine, se aplică în cazul de faţă! Cu succes! Vedeţi cum se înghesuie la ciugulit maeştrii şi discipoli deopotrivă? Aveţi două soluţii: ori vă faceţi frizeri, ori vindeţi chiloţi în Cora, ori vă faceţi dame de companie.”

A urmat la pupitru domnul Tomi Ungarer care a adus şi primele soluţii reale, pe care le vom prezenta în ordinea în care au fost enunţate:

   

1.      Împreună cu UNICEF România, în această sesiune demarează programul: Referate contra hrană – o formă de troc al cărui nume s-a inspirat din mai vechiul program derulat în Orientul Mijlociu „petrol contra hrană” cu ceva ani în urmă. Este ideal pentru doctoranzii harnici, pasionaţi, absorbiţi chiar de munca lor ştiinţifică desfăşurată pe tărîm istoriografic. Într-un cuvînt, se mulează ca o mănuşă doctoranzilor idealişti, dar chinuiţi de groaznice nevoi materialiste. Fiind sesiune, ei pot realiza pentru colegii lor mai mici şi mai leneşi (sau dezinteresaţi care vor să treacă sesiunea cu brio) referate, proiecte, recenzii, lucrări de seminar ori chiar de licenţă, contra hrană. Ambele părţi vor fi în final mulţumite. Ce poate fi mai frumos decât să-ţi câştigi pâinea din sudoarea frunţii?

2.      Pentru cei care studiază, în câmpul arheologiei sau al antropologiei, populaţiile de culegători, le recomandăm practica, ştiindu-se din înţelepciunea populară care ţine loc de înţelepciune (adesea) că teoria fără practică e vax. Adică? Primele raze de soare ale primăverii aduc nu numai lumină în sufletele noastre ci şi, deja proverbialele, urzici. La acestea se adagă loboda, leurda, macrişul şi ... puţin mai încolo: bureţii! Aşa că, nu rataţi ofertele primăverii!

3.      Asceza – potrivită în egală măsură atît doctoranzilor bigoţi, cît şi celor pătrunşi de intense trăiri creştine. Ideal de încercat de către moderniştii pasionaţi de istoria bisericească a Neamului – au astfel ocazia nu doar de a trăi ca schimnicii la scara 1:1, cît mai ales de a-l linişti pe Emil Cioran prin atingerea sfinţeniei. Am avea astfel primii sfinţi romîni contemporani;

4.      Masaje orientale – este o strategie aducătoare de venituri ce se plasează în complementaritatea punctului 1. Ea constă în prestarea de servicii intelectuale cu finalizare de lucrări de licenţă, masterat şi, de ce nu?, doctorat, mai ales că cele din urmă diplome sunt la mare căutare. În această branşă puteţi activa de capul vostru, sau, pentru mai multă siguranţă, puteţi avea un păstrăv care să vă asigure protecţia în cazul clienţilor recalcitranţi. S-ar putea spune multe despre această specializare veche de când e filosofia, dar  nu doresc să intru în detalii din motive de pudoare;

5.      Săpători – însă nu arheologi, căci arheologia e demult îngropată! În cazul doctoranzilor care crapă de invidie lungindu-şi gândul înspre colegii care, înfipţi din timp şi curajoşi, au reuşit să se lipească pe undeva – diverse institute de cercetare, biblioteci, ICR, etc. – recomandăm Săpatul! E cea mai bună şi eficientă cale pentru a debarca pe cineva şi pentru a-i sufla felia, mai ales din cauză că în mediul universitar pluteşte (încă) în voie un aer utecist de delaţiune îmbibată în ambiţie. Dacă o să fiţi remarcaţi, fiţi siguri că astfel de talente vă vor propulsa mai sus decât vă închipuiţi. Aşa se ridică Neamul şi Cultura Naţională, săpând, mai întâi, o fundaţie zdravănă. Pentru a parafraza o veche zicală gepidă, pe Someş contează, încă, nu ceea ce ştii, ci pe cine ştii. Dar să ne oprim aici pentru că niciodată nu se ştie.

Tomi Ungarer

6.      Zilieri, Recuperatori - De data aceasta, strategia se adresează doctoranzilor ale căror calităţi strict fizice le depăşesc pe cele estetice, adică celor care au petrecut mult timp la sală (nu sala Adrian Marino de la BCU Cluj). Cei dispuşi la a munci cu ziua, în special în domeniul agricol, pot să-şi frece liniştiţi mâinile a bucurie, căci timpul lor se apropie. Rromii din Bonţida, Jucu, Apahida şi alte localităţi din preajma Clujului, vor avea o concurenţă acerbă în această primavară, şi mai ales în vară când ferma Steluţa din cartierul Iris aşteaptă venirea culegătorilor. Pe de altă parte, într-o perioadă de maximă înflorire a datoriilor a unor pături largi din populaţie, organizaţiile de profil recrutează tineri bine pregătiţi pentru a colecta dările sau membrele. Această soluţie merge în completarea punctului 2.

Seminarul s-a dovedit extrem de util şi rodnic, în pofida faptului că cele mai multe luări de poziţie au fost de umplutură. Domnul Tomi Ungarer a reuşit să ofere soluţii variate pentru tinerii doctoranzi din bazinul intrasomeşan. După cum spunea chiar dânsul prin vocea unui interpus: „Aceste soluţii sunt viitorul pentru cercetarea românească. Cei care se încăpăţânează să continue munca de cercetare şi după doctorat, orbiţi de ambiţie şi dorinţe deşarte, pot să-şi asigure cele necesare traiului prin metodele indicate în acest workshop”.

Nu socotim necesar a face precizarea că anumite strategii dintre cele enumerate mai sus pot fi adoptate şi de către gestionarii proiectelor/fondurilor/caşcavalurilor de Bruxelles, ori de responsabilii, vorba unui proaspăt deputat liberal din Noua Generaţie (creştin şi democrat), „pă partea economică” de treburile principalei universităţi napocense.