drd. Stelian Gomboş şi a VIII-a poruncă! - de prof. univ. drd. Ab Nam Fellinakis

În seria de smerite însemnări şi începuturi într-ale lăudatului condeierilor contemporani misterios de prolifici şi mânuitori feroce ai limbii de lemn pios-patriotarde, ne aplecăm plini de veneraţie şi invidie asupra voluminoasei opere a publicistului Stelian Gomboş, consilier de stat la ministerul Culturii si Cultelor.

Pe căldura asta daimonul aducător de inspiraţie m-a cam lăsat baltă aşa că m-am văzut nevoit să improvizez pentru a putea ridica nişte osanale cât de cât apropiate de înalta ţinută  şi notorietate a personalităţii vizate. Pentru a avea un început viguros şi plin de miez am împrumutat primul fragment dintr-o recenzie a multilateralului autor, pe care l-am adaptat.

“Iată că de doi ani încoace, adică de la întemeierea acestui blog cultural, ne străduim să ne cinstim şi să ne omagiem eroii istoriei sau martirii condeiului precum şi personalităţile marcante, universale şi naţionale, care au amprentat istoria, veacurile şi locurile cu activitatea, cu viaţa şi cu învăţăturile ori scrierile lor mult folositoare!…"(domnul Gomboş foloseşte aceeaşi introducere în 9 texte - atât am inventariat eu pe net - fapt ce m-a determinat să o copiez, cât de cât). Am parcurs zilele acestea, ca într-un itinerar şi pelerinaj vânătoresc, o serie de recenzii şi articole semnate de domnul drd. Stelian Gomboş, tânăr teolog şi publicist constant a numeroase publicaţii online şi un numai. Recunoaştem, cu obrazul gros şi roşu de ruşine, că până mai ieri nu aveam habar de existenţa acestui sclipitor mesager în cârca căruia s-au bulucit talanţii (despre inflaţia talanţilor am aflat de la un predecesor al meu într-ale lăudatului şi ridicatului de osanale vezi aici!). Am aflat despre vârtoasa sa activitate online prin intermediului Facebook-ului, creaţie inginerească occidentală atât de dragă Neamului Românesc. Din cont în cont circula o postare (http://paulsiladi.wordpress.com/2012/05/27/smerite-incercari-si-inceputuri-intr-ale-plagiatului/)cu iz defăimător la adresa dlui drd.Stelian Gomboş, ce susţinea fără neruşinare că preacuviosul utilizator de internet ar fi încălcat a 8-a poruncă.

 Profund tulburat de această veste, am pus îndoiala carteziană la lucru şi ca un biet necredincios, asemeni apostolului Toma, mi-am zis : « Nu cred până nu văd ». Acest mare iubitor, căutător şi apărător al adevărului, promotor vehement al lucrului bine făcut, profund înrădăcinat în glia strămoşească în slujba căreia sloboade râuri de cerneală şi tastează cu zel, nu putea avea o astfel de preaomeneasă cădere. Am refuzat să cred minciunile sfruntate şi argumentate ale unor tineri invidioşi pe talentul, reuşita şi popularitatea maestrului drd. Gomboş. Dar ce m-a deranjat mai tare a fost cantitatea imensă de like-uri pe care o aduna acest material păgubos, de parcă se dorea echivalarea numărului de scrieri a domnului drd. Cum adică să acuzi pe cel care este în relaţii cordiale cu spectaculosul Dan Puric ? Sau să te bucuri, să apreciezi că e demascat cel care ne lămureşte cel mai clar că zidirea Catedralei Mântuirii Neamului « se constituie într-un simbol al permanenței sintezei dintre Biserică și Neam, precum și într-o afirmare dinamică a valorilor spirituale și culturale ale poporului român. În imaginea ei se vor regăsi tradiția și modernitatea, universalul și particularul, amprenta inconfundabilă a devenirii istoric-religioase și culturale a poporului român și amprenta năzuințelor spirituale ale acestui popor pentru veacurile ce vor veni. » (http://www.condeiulardelean.ro/articol/cateva-ganduri-impresii-si-idei-despre-catedrala-mantuirii-neamului-romanesc) Aceşti tineri inconştienţi nu-şi dau seama că fac un mare deserviciu culturii Neamului Românesc întinând una dintre puţinele conştiinţe curăţite ale « acestor vremuri de restrişte şi grele încercări ». Lovind în el, ei lovesc în spiritualitatea adâncă şi înaltă a Poporului Român, atât de subtil întruchipată de dumnealului, colborator de seamă al  blogului « Condeiul Ardelean » care, să luăm aminte, are următorul moto : Cuvânt către Neamul Românesc :" Părinţii şi Ţara nu se vorbesc de rău!". Cum să dau crezare acuzaţiilor venite dinspre nişte individualişti care, orbiţi de spirit critic, pun citarea şi proprietatea intelectuală deasupra Icoanei Neamului Românesc care se hrăneşte din slujirea devotată şi plină de cinste a unor oameni precum publicistul drd. Stelian Gomboş. Extrapolând moto-ul :  « Părinţii, Ţara şi drd. Stelian Gomboş nu se vorbesc de rău ! » Să le intre bine în cap acestor vânduţi şi trădători ai idealului naţional de veacuri : cum să lăţeşti şi să îngroşi cultura şi spiritualitatea Neamului Românesc când ceea ce se nevoieşte să construiască, cu trudă şi sârguinţă, unul dintre puţinii condeieri nealteraţi de globalizare, este dărâmat cu seninătate şi neruşinare de nişte cârtitori ? Adică, în loc să fim uniţi şi să-i ajutăm pe cei mai capabili şi mai vizibili dintre noi, cum e Drd. Stelian Gmboş, să emită bibliografie pentru instruirea şi spiritualizarea Poporului Românesc pelerin pe internet în aceste veacuri de intensă şi dramatică informatizare, criticăm şi acuzăm, slujind intereselor ştim noi cui.

Aceste mofturi şi atitudini intelectualiste, probabil împrumutate din Occidentul desfrânat şi aplatizat, nu fac bine Sufletului Românesc deprins de veacuri să trăiască într-o organicitate şi complicitate mistică cu corifeii care-l teoretizezază, îl politizează şi-l reambalează constant, în funcţie de spiritul veacului. Înţeleg să-l mustri şi să-l urechezi pe Cărtărăscu că foloseşte des cuvântul « puţă » în Orbitor, pe Tudor Giurgiu că n-a făcut un festival de film care să se cheme Ţara Românească Film Festival, dar să te legi de un autor mistuit de dorinţa de propăşire a culturii Neamului Românesc mi se pare că e un adevărat « răutăcism » (expresia îi aparţine Regelui fotbalului românesc).