Distinsă
cu premiul ,,A. D. Xenopol” al Academiei Române, cartea lui Victor
Neumann este varianta comprimată a tezei sale de doctorat ce scrutează
atent fizionomia plurală a culturilor și ideilor politice din Europa
Centrală și de Sud-Est în trecerea dinspre evul mijlociu spre
modernitate. Pornind cu intenția de a găsi structurile culturale
dominante, coordonata constantă pe care Neumann o schițează este cea a
interferențelor, a comunicării, a schimburilor dintre cele două arii
culturale la est de Viena. Firul roșu ce străbate de la bun început
lucrarea urmărește ideea unității culturale europene ce iradiază din
centrele culturale care aparțin zonelor geografice amintite, unitate ce
corespunde continentului văzut ca un singur organism spiritual. O
istorie a culturii, a mentalităților și ideilor politice într-o epocă de
transformare, de modernizare, cartea se intenționează a fi ,,o replică
indirectă la tendințele de interpretare monoculturalistă, respectiv
etno-diferențialistă profesate de istoricii-ideologi ai secolului al
XIX-lea și XX.” Fără a-i estompa specificul fiecărei națiuni, devenirea
spirituală a omului european în viziunea lui Neumann este plasată în
traiectoria unui ideal universalist și extratemporal.
Lucrarea
este structurată pe șase capitole ce delimitează factorii ce au
contribuit la transformarea culturală, cum s-au întrepătruns și
amalgamat ideile, curentele; cum au generat ele crize ale conștiinței în
etapa de tranziție spre modernitate și cum au fost emise – receptate
acestea în jumătatea de răsărit a Europei. Este parcursul devenirii lui homo europaeus
în plin secol al Luminilor. De altfel, autorul pornește într-o
reevaluare a dimensiunilor gândirii moderne având o viziune clară asupra
devenirii istorice, căutând să traseze coordonate de comunicare între
Orient și Occident.
Perspectiva
universalistă a lui Neumann îi determină o atentă și detaliată
cercetare a relațiilor culturale și politice ale Europei Centrale și de
Sud-Est, scopul fiind acela de a dezvălui imaginea clară a umanității în
divesele etape ale existenței sale. Pe urmele adânc imprimate în
istoriografia europeană lăsate de Fernand Braudel, Paul Zumthor, Jakob
Burckhardt ș. a. dar și cu consistente contribuții din sfera românească
prin P. P. Negulescu, N. Iorga sau V. Papacostea, Victor Neumann invită
la analiza diverselor caractere culturale ce iradiază din cele două arii
de civilizație, apelând la utile analogii și paralelisme ce converg
toate spre o istorie a ideilor moderne în Europa Centrală și de Sud-Est.
O
influență puternică în etapa de tranziție de la medieval la modern l-a
avut ecoul Renașterii în cele două spații europene. Repunerea în
discuție a simbolurilor creștine și iudaice, a ideilor platonice și
aristotelice, a problemelor ce frământă religia și filosofia al căror
reprezentatnt a fost Toma d’Aquino, a însemnat aprinderea unor fitile ce
aveau să declanșeze o schimbare de perspectivă a societății secolelor
XIV-XVI, umanismul renascentist având să provoace saltul spre evul
modern. Cultura Renascentistă, ce a transformat Antichitatea în
conformitate cu gândurile și sentimentele omului în plină criză a
conștiinței, îmbrățișa arta, metoda științifică, critică, opunându-se
clerului și vechilor precepte dogmatice, restabilind textul original al
Bibliei pe care predicatorii Reformei urmau să îl slujească. Studiul
asupra transformărilor survenite în Secolul Luminilor relevă mișcarea de
idei a cărei geneză și amploare observabilă la scara Europei e inițiată
de un grup de intelectuali raționali ce provin în mare parte din
ambientul religios, fie că sunt ei pastori protestanți, episcopi
anglicani, profesori lutherani sau laici. Noile valori culturale
europene aveau să circule prin intermediul cărții, Europa
Centro-Răsăriteană și cea Sud-Orientală putând dialoga întâi de toate
prin prisma lui homo religiosus.
Mutațiile
ideilor pornesc din interiorul religiei, în acest sens autorul face
apel la exemple din literatura mistică ce au determinat o viață intens
religioasă în Evul Mediu, amintind contribuția mișcării religioase
creștino-ebraice din spațiul sud-estic european. Trecerea spre
modernitate sub influența Iluminismului va desprinde lumea ortodoxă de
misticismul european, dar tot o gândire religioasă, însă rațională, stă
sub semnul comunicării între Orient și Occident. Contactele și
dialogurile Orient-Occident oferă o imagine a geografiei culturale
europene în care aspirațiile occidentalilor spre modernitate se regăseau
și la greci, sârbi, bulgari, croați, români, slovaci, cehi, polonezi,
maghiari, sloveni. În procesul renașterii Sud-Est europene, filosofia
politică a Europei renascentist-iluministe, neavând multe în comun cu o
cultură bizantină de tip tradițional, de cele mai multe ori cărturarii
care înfuntau mediile conservatoare și îndrăzneau să își exprime
opiniile raționale cu privire la societate, cădeau victime numeroaselor
conflicte de idei. Prin intermediul epistolelor unui Nicolaus Olahus
gândirea marelui erudit parcurge un lung traseu purtat între Bruxelles,
Louvain, Besasnçon, Madrid, Milano, Vatican, Bratislava, Tîrnava, Viena,
Buda. Croația își face cunoscute în Occident ideile majore de reformă
prin stăruința lui Matija Vlaćić Ilirik iar grecii au și ei un cuvânt de
spus în geneza Iluminismului atît în centrul cît și în sud-estul
Europei. ,,Zona” de graniță, precum o numește V. Neumann, străbate
regiunile Ungariei, Transilvaniei, Dalmația și Banatul putând fi
considerate punctele cele mai acute de convergentă ale gândirii
central-răsăritene.
Modificările
religioase datorate Reformei și apoi Contrareformei au declanșat o
adevărată criză, un aport în aceasta constituindu-l și unirea
Greco-Catolică. Însă nu doar crize surprinde Neumann în valurile
culturale ce interferează, ci și lumini, precum efectele modernizatoare
ale sistemului de învățământ și tendințele cărturarilor acestor ținuturi
de autodepășire a limitelor și de integrare în circuitul cultural al
continentului. Țările din sfera sud-estică europeană sunt surprinse
într-o nouă direcție de afirmare a personalității popoarelor odată cu
unirea bisericilor. De altfel, calvinismului îi sunt datorate ideile
moderne vehiculate în colegii, guvernare și legislație, idei ce
declanșează și nemulțumiri în rândul ortodocșilor (din Transilvania de
exemplu). În demersul său, Neumann își susține viziunea asupra omului
european făcându-le radiografia culturală câtorva personalități de
anvergură europeană, cum sunt Teofil Corydaleu, Dimitrie Cantemir sau
Constantin Cantacuzino, figuri care au dat greutate polului oriental al
Europei secolelor XVII-XVIII. În personalitățile celor trei se găsesc
atât trăsături orientale (filosofia grecească și civilizația turcă) cât
și apusene, prin care contribuie la emanciparea Moldovei, Valahiei și a
zonei Balcanice, fie în chip pedagogic, cum se întâmpla la Corydaleu,
fie politic la Cantemir și Cantacuzino. Prin pledoaria spre un dialog
Est-Vest, demersurile modernizatoare înfăptuite de capetele luminate
determină omul din centrul și sud-estul Europei să se elibereze parțial
de sub tutela marelui imperiu al religiei, făcând loc culturii.
O
altă coordonată pe care autorul își construiește perspectiva istorică
este redată prin prisma influenței unei „diaspore generatoare de
convergențe” în cultura europeană, și anume iudaismul (comunitatea
iudaică). Contribuția comunităților evreiești în marile discontinuități
ale istoriei europene este semnalată ca fiind una de mare importanță.
Procesul dezvoltării sistemului economic de tip capitalist nu poate fi
conceput excluzând comercianții și bancherii evrei, iar aceștia, la
rândul lor, aflați într-o neîntreruptă conviețuire cu popoarele
balcanice, au ajutat la deschiderea căilor de comunicare materială și
spirituală între vestul și estul europen. Evreii din Est contribuie la
crearea unor culoáre de transmitere a informațiilor, a ideilor și
experimentelor științifice, cartea ebraică și limba ebraică (cultura,
religia și istoria lui Israel) fiind obiect de studiu pentru mulți
intelectuali ai timpului. Pe seama evreilor se pune nu doar comunicarea
ideilor ci și generearea lor, fiind atât un purtător cât și un emițător
al perceptelor fundamentale ale gândirii universale la întretăierea
valurilor culturale. Prin ochii unui Moses Mendelssohn se evidențiază
singularitatea poporului evreu ca fiind cel care rezumă intrarea în
alteritate spre a o înțelege și a o recupera pentru sine, caracteristică
a mentalității religioase iudaice.
V.
Neumann aprofundează situația politică și aceea a mentalităților,
insistând asupra capitalelor culturale din Europa Centrală ( Viena,
Roma, Göttingen sau Lwow) precum și a celor din Boemia, Serbia,
Bulgaria, Transilvania, Banat, Slovacia și Ungaria, și conturează mediul
ce a stimulat gândirea Luminilor și cum a evoluat ideea de națiune sau
transformările conștiinței imediat după reforma religioasă din secolul
XVII. Printr-o abordare comparativă a regiunilor ce conțin atît valori
central europene cât și sud-est europene, volumul urmărește să redea
contextul istoric în care marile concepte iluministe manifestate în
planul ideilor politice se datorează atât sistemelor politice regionale
cât și nivelului cultural de înțelegere a lucrurilor. Autorul
sesizează, prin abordarea numeroaselor scrieri create sub influența
evenimentelor care străbat secolele XVII-XVIII, impulsul european
resimțit la români ca și la celelate comunități din sud-estul Europei,
sârbi, greci, bulgari, macedoneni, impuls ce a generat o tendință de
atașare a culturii sud-estice la cea a Occidentului. Un alt palier pe
care fucționează comunicarea Vest-Est este evidențiat ca fiind unul
orientat spre cultură, în care reforma filosofică în educație stabilește
noi forme sociale și politice ale umanității. În receptarea ideilor
iluministe, vocea lui Herder se face simțită în cercurile
intelectualității croate, sârbe sau grecești, în contextul
„Risorgimento”-ului din spațiul românesc, unde asistăm la momentul
nașterii unui limbaj politic.
Ceea
ce constituie un centru de greutate al ideii de europenitate pe care o
analizează Neumann în acest studiu, este o masă de date bibliotematice
pe care atât de sugestiv le numește ,,coridoare culturale”. Cele mai
insemnate biblioteci publice și particulare ale Transilvaniei,
Banatului, Ungariei și Serbiei sunt privite ca o componentă majoră a
culturii popoarelor, prin intermediul cărora se poate identifica
sistemul de legături cu Europa Centrală și interferențele datorate
cărții. Bibliotecile sunt capsulele noastre de teleportare în timp
pentru a revedea istoria unui secol sau momentul nașterii unor idei, iar
Neumann alocă un spațiu considerabil pentru cărțile și oamenii de
cultură din zona est-centrală europeană ca participante la viața
culturală și la mișcarea ideilor politice de pe continent. Colecțiile de
carte precum cea a nobilului Teleki Sámuel la Târgu-Mureș, a fondului
de carte de la Sibiu aflat în posesia lui Sámuel von Brukenthal sau
colecția episcopului romano-catolic Batthyány Ignác din Alba-Iulia, sunt
semnalate ca adevărate lăcașuri de efervescență spirituală unde apar
noi posibilități de schimbare a structurilor mentale, apreciate de
intelectualul secolului XVIII. El este acel homo novus prins în
procesul emancipării, cel care se implică în viața culturală și
politică, cel căruia soluțiile, semnele și reprezentările devin
europene, iar în împlinirea acestui ideal cel mai important factor
rămâne cartea. Cartea este cea care schimbă direcția și luminează pașii
tânărului homo novus educat la colegiile Transilvaniei, cel care
devine conștient de utilitatea contactului cu universitățile Europei și
pornește pe coridoarele bibliotecilor din Occident.
Trăim într-o lume care nu poate fi înțeleasă fără comunicare, fără un
continuu dialog, o lume a schimbului de opinii cu privire la tot ce ne
înconjoară și ne frământă. Cartea lui Victor Neumann surprinde momentul
unei nașteri, a nașterii omului modern, a noului om european care vede
lumina la răscrucea vremurilor, între Renaștere și Iluminism.
Cunoașterea acestui om nou o face prin înțelegera orizontului său
transcontinental, a drumurilor parcurse de-a lungul și de-a latul
acestui organism unitar și a punților de înțelegere pe care le deschide
între Vest și Est. Viziunea universalistă este intenționată întocmai
astfel pentru cunoașterea și înțelegerea lui homo europaeus,
punctul de observare al lui Victor Neumann nefiind localizat la un pol
sau altul, ci unul în permanentă mișcare, interacționând, purtând un
dialog prin intermediul cărții, putînd fi găsit pe unul din culoarele
culturii europene.
Pe aceste culoáre ale culturii pornim și noi, tentați,
purtați de aroma timpurilor și conduși de aceeași poftă de cunoaștere cu
care este îmbrăcat căutătorul. Închei în aceeași notă a
autorului, undeva dintr-un raft al culoarului al cărui capăt nu îl
zăresc și nu știu unde se termină dar în căutarea căruia nu mă opresc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu