Personajele 110, 38, 49 au creat personajului 1 fondul cultural în care se refugiaza la vremuri de cod alarmant.
Fiecare cu rolul său, aceste personaje au fost distribuite, ca eroi principali în diverse acte din viaţa personajului 1. Interesantă şi statornică relaţia lor de prietenie.
Personajul 110, al cărui debut scenic se face la volanul unui “miletrecento” masiv şi greu de împins, însoţeşte vacanţele studenţeşti şi o bună perioadă de formare a personajului 1.Caracter puternic, hotărât în grai şi faptă, direct şi sincer în aprecieri, te-ar lua grijuliu la bătaie dacă nu-l laşi să te ajute. La nevoie, îţi face respiraţie gură la gură înjurându-te binevoitor, după care, dojenindu-te ca un frate mai mare, îţi lasă bani de drum. Sub armura acestui personaj dur cu viaţa şi aspru cu cei din jur, se cuibăreşte un trăitor sensibil cu inima functională, copt la soarele darnic al grădinilor sârbeşti.
Trainică şi sinceră relaţia lor de prietenie. Aşa cum în cristal există legături strânse între fiecare particulă componentă şi, totul se răsfrânge benefic asupra reţelei, la fel, relaţiile acestor personaje, între ele, au specificitate şi dau trainicie şi unitate întregului grup. Cauza, poate ar trebui căutată în legătura de sange a personajelor, ori în sincronul vieţuirii lor, dintr-un cartier sârbesc al unui orăşel de provincie. Sau este, doar, taina unei prietenii autoîntreţinute.
Personajul 38 aduce clarobscur, consistenţă şi dă vigoare tabloului unei relaţii de suflet care dăinuie de aproape jumătate de veac. Pătimaş în convieţuiri, iute la mânie, posesiv şi grijuliu cu cei apropiaţi este, contrar aparenţelor, deţinătorul unei comori interioare nezăvorâte. Deloc făţarnic, niciodată ipocrit, persuasiv, direct, viguros în dialog, principial este adept al unei relaţii umane sincere. Nu ar putea să trăiască în afara lumii, departe de prieteni, în inactivitate sau toropeală mentală.
Niciunul dintre aceste personaje nu a avut un frate. Poate, nici nu şi-au dorit. Există în relaţia lor o bucurie frăţească a reuniunii mai presus de petrecerile conjuncturale sau programate dintre prietenii de rând. Este, mai mult, o nevoie de reactualizare a trăirilor profunde şi curate dintr-o perioadă de răsfaţ personal când unica lor preocupare era cultivarea bunei dispoziţii şi savurarea timpului liber. Într-o avida căutare a timpului pierdut, ei se aruncă flămânzi asupra fiecărui detaliu al întâmplărilor demult trecute, redescoperind, de fiecare dată, noi înţelesuri personale.
O iarnă, bine înfiptă în fundătură, dă fiori reci şi linge ranchiunos terminalele membrelor personajului 1.Troienele înalte şi vântul buimac pornesc sarabanda scenariilor eshatologice. Iarna poeţilor noştri: Alecsandri, Cosbuc, Minulescu, Ionescu este o surioara în faşă a celei de afară. Ultimul enumerat,c u intuiţii politice şi previziuni meteo-astrale incontestabile, îşi etalează dibăcia lirică, prognozând:
Iarna, pe o fundătură …
A-nceput de ieri să cadă
Câte-un cap, acum a stat,
Oamenii au protestat
Şi s-au strans cu toţi grămadă
Pentru sfat.
Nu e soare, dar e bine
Când zăpada e pe drum ?
VÂNTU-i liniştit acum
Cu recurs năvalnic vine
Toţi o spun.
Sunt
De prin ţară vin ţipand
Nu se-mping şi stau în rând
Pentru drepturi fac mătănii
Vrând-nevrând.
Gură fac cât roata morii
Toţi spre PIAŢĂ-acum pornesc ,
Cu jandarmii se-nfrăţesc
Ce să faci când vezi că norii
Codul galben prevestesc .
Cei mai mari acum, din sfadă ,
Dau năvală pe la uşi
Este ger şi toţi sunt duşi
Cu plocoane, gaz să ceară
De la ruşi .
Uite-i, mă , caciula , frate ,
Mare pentru acest post
Câţiva ani el tot a fost ,
Este mic şi stă în frunte
Fără rost.
Se-oţereşte o bătrână
Când vorbeţte micul BOC :
Au înnebunit de tot ?
Eu să plec, ei să rămână ?
Nu mă scot !
Colo- n colţ acum răsare
O speranţă-a nu ştiu cui ,
Nu e clar, nu poţi să spui
Roşu, galben, ce culoare
Are-a lui !
Costel Ionescu
5.02.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu