Recomandare jazzofilă: Hungarian Bebop

Ce-aţi zice dacă într-o zi aţi afla că Sonny Rollins înregistrează un album cu Dumitru Fărcaş? Poate că unii ar râde, alţii în schimb vor fi în sfârşit mulţumiţi că generalul taragotului a fost recunoscut la adevărata sa valoare. Dar nu despre asta este vorba aici. Ba dimpotrivă. Archie Shepp (şi nu Sonny Rollins), una din principalele figure ale avangardei muzicale a anilor ’60, ajunge la Budapesta unde înregistrează un album cu taragotistul...pardon, saxofonistul Mihály Dresch (care, pe lângă faptul că nu îndeamnă poporul la băuturi spirtoase, mai e şi unul dintre cei mai apreciaţi instrumentişti din breasla sa din Ungaria).
Mihály Dresch Quartet este format, în afară de liderul său, de către Káláman Balogh la ţambal, Ferenc Kovács vioară şi Mátyás Szandai la contrabas. O combinaţie cât se poate de interesantă care reuşeşte pe acest album (altele cu ei nu am mai ascultat din păcate) o echilibrată şi incitantă sinteză de muzică de factură bop şi folclor maghiar. Băieţii reuşesc să-i ofere lui Archie Shepp un cadru ideal de desfăşurare, în care ineditul (melodiile, ritmurile, unele armonizări sau orchestraţii, toate de inspiraţie folclorică) este suprapus cu măiestrie peste ceea ce ştia acesta că înseamnă bebop-ul la el acasă. Archie se simte bine în această ambianţă sonoră, şi asta se poate simţi din felul în care cântă. Sonorităţile propuse de Mihály Dresch & co. (toate compoziţiile, cu excepţia lui Steam, piesă scrisă de Archie şi în care el cântă la pian, sunt creaţiile liderului) au reprezentat probabil pentru oaspetele de peste ocean un tărâm mai puţin exploatat care a reuşit să-i stârnească deopotrivă curiozitatea şi creativitatea. Mai pe scurt, o fructuasă întâlnire a estului cu vestul, a bopului cu ţambalul şi a băutorilor de wiskey cu cei de pálinka care cu greu va putea fi întrcută (asta în caz că Archie Shepp nu se hotărăşte să cânte cu Lăutarii lui Botgros).