Uite că e bun și Facebook-ul asta la ceva. Așa am aflat și eu de Vijay Iyer. Recunosc că nu prea îmi dau silința să mă pun la punct cu ultimele noutăți din domeniu, dar muzica lui Vijay Iyer merită toată osteneala (mai ales că albumele sale nici măcar nu sunt scoase la ECM). Probabil că vă întrebați , ca și mine de altfel, ce e cu numele ăsta. Părinții băiatului s-au născut în India, iar după un timp au plecat în America. Vioara a fost primul său instrument, pianul studiind-ul ca autodidact și cu ultim detaliu aș menționa și o altă fațetă a lui Iyer, cea de compozitor de muzică clasică. Dar gata cu biografia, că muzica e nerăbdătoare să se facă auzită.
Trio-ul îi mai are în componență, în afară de Vijay Iyer la pian, pe Marcus Gilmore la tobe și pe Stephan Crump la bas, o formulă stabilă cu care a colaborat încă de la începutul anilor 2000. Albumul Historicity este o realizare a anului 2009. Muzicienii sunt foarte versatili, plini de idei, iar tehnica nu le lipsește pentru a le pune în practică. Educația clasică a lui Iyer are un cuvânt greu de spus, dar și rădăcinile sale carnatice își fac simțită prezența. Muzica albumului are în permanență o aură de originalitate, de diferit, în sensul unor concepții și soluții componistice ”tari”. Interplay-ul celor trei este de-a dreptul fantastic, nemaipunând la socoteală că instrumentele sunt exploatate până la ultimele limite ale resurselor lor. Muzica nu cunoaște repausul nici un moment, fie datorită intervențiilor solistice, fie datorită unor permanente oscilații între diferite arii melodice, armonice sau ritmice. Ceea ce m-a impresionat cel mai mult la acest trio este însă imponderabilitatea și diversitatea ritmică de pe anumite piese. Iar aici cred că principalul merit este al toboșarului Marcus Gilmore. Piese precum Helix sau Historicity au un cameleonism ritmic de-a dreptul derutant, în care cei trei instrumentiși dovedesc o sincronizare fără cusur.
Avem de-a face aici cu o muzică complexă, incisivă, chiar și atunci când apelează la forme de exprimare deja bătătorite. Admirația mea se îndreaptă în primul rând spre consistența și originalitatea ideilor experimentate aici. Influențe ale predecesorilor pot fi bineînțeles detectate, dar contribuția personală adusă de membrii trio-ului le plasează muzica în contemporaneitate. Ăsta chiar e jazz și e chiar din 2009!
Trio-ul îi mai are în componență, în afară de Vijay Iyer la pian, pe Marcus Gilmore la tobe și pe Stephan Crump la bas, o formulă stabilă cu care a colaborat încă de la începutul anilor 2000. Albumul Historicity este o realizare a anului 2009. Muzicienii sunt foarte versatili, plini de idei, iar tehnica nu le lipsește pentru a le pune în practică. Educația clasică a lui Iyer are un cuvânt greu de spus, dar și rădăcinile sale carnatice își fac simțită prezența. Muzica albumului are în permanență o aură de originalitate, de diferit, în sensul unor concepții și soluții componistice ”tari”. Interplay-ul celor trei este de-a dreptul fantastic, nemaipunând la socoteală că instrumentele sunt exploatate până la ultimele limite ale resurselor lor. Muzica nu cunoaște repausul nici un moment, fie datorită intervențiilor solistice, fie datorită unor permanente oscilații între diferite arii melodice, armonice sau ritmice. Ceea ce m-a impresionat cel mai mult la acest trio este însă imponderabilitatea și diversitatea ritmică de pe anumite piese. Iar aici cred că principalul merit este al toboșarului Marcus Gilmore. Piese precum Helix sau Historicity au un cameleonism ritmic de-a dreptul derutant, în care cei trei instrumentiși dovedesc o sincronizare fără cusur.
Avem de-a face aici cu o muzică complexă, incisivă, chiar și atunci când apelează la forme de exprimare deja bătătorite. Admirația mea se îndreaptă în primul rând spre consistența și originalitatea ideilor experimentate aici. Influențe ale predecesorilor pot fi bineînțeles detectate, dar contribuția personală adusă de membrii trio-ului le plasează muzica în contemporaneitate. Ăsta chiar e jazz și e chiar din 2009!
Bun album! Mai astept astfel de recomandari. Pana acum nici nu auzisem de Vijay Iyer.
RăspundețiȘtergere