Ultima parte a interviului, la fel de interesantă ca prima
Rep.- Îmi place cum scrieţi, deşi, adeseori mi se întâmplă să nu înţeleg ceea ce vreţi să transmiteţi. În acele situaţii ne strângem mai mulţi în redacţie şi pornim în descifrarea textului. Suntem 5 colegi din 5 regiuni diferite ale ţării…
Pres.-Şi din frumoasa şi ospitaliera Bucovină?
Rep.- Şi. Dar nu asta este important, ci, faptul că fiecare dintre noi înţelege altceva. Eu, de pildă, am constatat că fiecare produs literar pe care ni-l oferiţi este o provocare onestă a răbdării şi disponibilităţii cititorului spre ludic şi lectură hermeneutică. Euristica cifrată a textului contorsionează mesajul, uneori sugerat în titlu, valorificând imaginaţia şi spiritul analitic ale beneficiarului dvs. Să-şi fi pus aici amprenta mediul în care vă desfăsuraţi activitatea?
Pres.- Aveţi dreptate, cred că mediul rural m-a influienţat foarte mult.
Rep.- Pentru a clarifica raportul axiologic preşedinte - adevăr din filiala pe care o administraţi, aş porni de la următorul silogism, sper eu neforţat :
- Aşa cum spune şi şeful meu, orice afirmaţie necontrazisă, acceptată în unanimitate are valoare de adevăr;
- În filiala buzoiană toţi sunt de acord cu opiniile dvs(apoftegme, aşa cum le spunea electricianul demisionar);
- Deci, emanaţi şi iubiţi adevărul.
Mi-a ieşit, ce ziceţi?
Pres.- Nu ştiu.Eu îmi iubesc ţara, oraşul şi nu sunt de acord ca tinerii noştri să lucreze la străini.
Rep.-În dialogurile erudite purtate cu şeful meu de redacţie, un om pe care-l apreciez non-stop pentru mulţimea autocitatelor folosite, am desluşit o insistentă referire în scrierile dvs, poate cam supărătoare pentru unii, la valorile umane şi culturale din zona de curbură extracarpatică. Trăsături de caracter puternice ca : naivitate politică, inocenţă electorală, indiferenţă civică, recunostinţă ierarhică, resemnare post- electorală, harnicie telceană sau tenacitate bonţideană întregesc portretul psihologic al buzoianului de rând, contemporan.Consideraţi că această ieftină dovadă de patriotism local face bine concitadinilor dvs?
Pres.- Am un văr care zice că lucrează pe la Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi mi-a transmis să stăm liniştiţi că într-un raport al lor, buzoienii au un grad de satisfacţie ieşit din comun. Eu cred că e bine.Nu?
Rep.- Nu ştiu. Ne-aţi spus că pentru dvs scrisul pe un blog renumit, aşa ca” Liga oamenilor de cultură bonţideni” este oportunitate şi provocare în acelasi timp. Aveţi şansa de a fi citit în spaţii geografice accesibile pentru dvs doar pe hartă, de către oameni necunoscuţi, de culturi diferite care vă provoacă într-un domeniu cu care nu sunteţi familiar.Credeti că ar exista o provocare mai mare ca aceasta?
Pres.- Nu ştiu, poate să dirijez filarmonica din Telciu sau să fiu sef de grup la Ciufurile din Bonţida.
Rep.- În interviurile pe care le-am urmărit în ultima vreme, folosite ca material didactic în pregatirea mea profesionala, am constatat şi, mi-a zis şi şefu, că cel mai bine dau la public întrebările incomode, chiar supărătoare pentru cel intervievat. Aşadar, de ce ţineţi, domnule preşedinte, atât de mult, la funcţia pe care o aveţi, în pofida nemulţumirilor membrilor din filială?
Pres.- De la Platon mi se trage. Dânsul spunea că trebuie să fie pus preşedinte acela care nu-şi doreste funcţia. Astfel, alesul va fi mai aplecat către problemele celorlalţi. Este şi cazul meu, dar, câţi pot înţelege asta?!
Rep.- Vă mulţumesc, aţi fost un partener de discuţii pe măsura mea.
Pres.- Vreau să mulţumesc şi eu părinţilor şi…
Rep. –Suficient, suficient vom reveni…
Domnul Manta este un adevarat dascal...
RăspundețiȘtergeresi, observ, un talentat scriitor