Până acum câteva zile reputaţia lui Jan Garbarek mă cam lăsa rece. Asta până în momentul în care am descoperit albumul Esoteric Circle. Acesta este defapt primul album al lui Garbarek în calitate de leader, în care influenţele avangardei americane (Coltrane, Ayler, Miles) sunt mai mult decât binevenite, saxofonistul norvegian reuşind să le sintetizeze într-o manieră personală. Subiectiv vorbind (şi poate chiar puţin rasist), nu pot decât să regret că Garbarek va abandona ulterior această direcţie "neagră" a jazzului. Dar avem destule lucruri de care ne putem bucura aici: modalism, free jazz, compoziţii extrem de ingenioase, abordări incisive, plăcere de a experimenta, diversitate ritmică, sonorităţi rock, efecte sonore care mai de care mai ispititoare pentru auditorul care gustă o muzică făcută cu energia tinereţii care îşi propune să dărâme toate barierele în calea unei exprimări libere. De remarcat şi contribuţia lui Terje Rypdal, care, cu sound-ul său de rock şi cu consecvenţa cu care evită orice conformism, este un partener cât se poate de potrivit pentru Garbarek. Nu în ultimul rând, trebuie menţionaţi şi basistul Arild Andersen şi toboşarul Jon Christensen care întregesc acest tablou muzical.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu