Albumul săptămânii este unul ce s-ar putea încadra sub titulatura „all star”. Money Jungle este o realizare muzicală târzie a lui Duke Ellington, în care lasă la o parte big bandul şi demonstrează că este un muzician versatil care se poate adapta oricărui stil şi la oricare vârstă. Iar pentru asta nu e nimic mai potrivit decât să scrii un set de piese care să reflecte realitatea muzicală „la zi” şi să-l aduci la contrabas pe Charles Mingus şi la tobe pe Max Roach, recunoscuţi unanim ca pionieri ai stilului ce avea să detroneze tocmai epoca în care Ellington a fost „duce”: be – bopul. Rezultatul este unul remarcabil, iar asta nu se stie dacă din cauza conflictului dintre generaţii sau dimpotrivă, a consensului. Cert este că muzica este una vie, directă, în care cei trei nu fac nici un compromis de la a spune ceea ce vor să spună (şi pe deasupra pot fi auzite şi trei piese binecunoscute ale lui Ellington în variantă de trio).
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Despre apariţia corupţiei în Ţara Românească * - de Vasile Mihai Olaru
Studierea corupţiei în timpul Vechiului Regim (secolul al XVI-lea – primele decenii ale secolului al XIX-lea) în sud-estul Europ...
-
Şedinţă a Grupului pentru Dialog Social Ce au făcut intelectualii din „ grupul Noica” odată ieşiţi din comunism? În primul rând, în...
-
Luni dimineața, ora 9, telefonul sună! Aud, buimacă de somn, o voce care mai mult exclama scurt si categoric, decât întreabă: Sâmbă...
-
Studierea corupţiei în timpul Vechiului Regim (secolul al XVI-lea – primele decenii ale secolului al XIX-lea) în sud-estul Europ...
he, he, nu știu dacă și în jazz există conceptul de „power trio”, ca în rock, dar ăsta e un power trio atât în sens tehnic, cât și ca valoare :)
RăspundețiȘtergeretot pandesc de ceva vreme o noua recomandare jazzistica. un album de ascultat in pragul iernii.. ce se intampla cu cronica jazzistica a blogului?
RăspundețiȘtergere