Vagabondaj şi Paranoia - Revoluţia Franceză, varianta video(Ioana Manta Cosma)

Reţeta recomandată pentru o seară cinematografică reuşită de acasă (vă rog, să fie fără seminţe) este „Danton”, bucătar-şef Waida. A se consuma, de preferinţă, înainte Gustave Le Bon - „Psihologia maselor” şi George Astaloş - „Robespierre”. Reluaţi traseul iniţiatic şi reveniţi la „Danton”. Daţi solzii de pe ochii laptopurilor, fixaţi reflectoarele asupra mecanismelor de manipulare a maselor, asupra concretizării utopiilor politice, deconstrucţiei mitului revoluţiei (franceze). Jocul actorilor este unul foarte bun, condiment esenţial pentru ca reţeta să reuşească.

P.S. Dictatura scuză mijloacele. Câtă egalitate, atâta ne-libertate. Dictatorul şi hamacul ghilotinat. Cine sapă groapa poporului, cade singur în ea.

A SUPRAVEGHEA ŞI A CADORISI - de Ioana Manta Cosma

"Searching" de Raluca Iov http://ralucaiov.blogspot.de/

 

De când eram mică (e clar pentru cititori acum - cazul meu e psihanalizabil!), eram atenţionată de părinţi şi bunici, îngerii mei ocrotitori, să am grijă cum mă port în preajma sărbătorilor. Aceste sfaturi de precauţie îmi dădeau fiori pe şira spinării gândurilor mele: dacă făceam un pas greşit, Moşul vedea tot, consemna, ţinea minte. Erau consecinţe grave, cadourile mele diminuându-se substanţial. Aşadar, de câte ori acţionam contra canoanelor şi regulilor impuse de sus, Moşul nota şi mă sancţiona. Un fel de teamă de anii `80 punea stăpânire pe mine de la 1 decembrie până în dimineaţa de Crăciun, când verificam profitul cadourilor. Paranteză: scuzaţi cifra rotundă de 1 (decembrie), nu atac nimic din ce e Naţional, luaţi-o doar ca pe o lume de ficţiune.

PRECIZARE II

Presimţind viitoarea propunere de canonizare a Imensului poet adrian păunescu, Liga Oamenilor de Cultură Bonţideni ţine să vină cu o nouă precizare: aşa cum nu recomandăm şi nu recunoaştem eventuala canonizare a lui Mihai Eminescu, dezaprobăm folosirea excesivă a galbenului de Voroneţ în aureola păunesciană. De asemenea, considerăm nocivă pentru sănătatea cultural-mintală a poporului, bustificarea excesivă a Monumentalului. Cazuri, precum intenţia de dezvelire a unui bust la Alba-Iulia, cu ocazia Congresului Subtilităţii Româneşti, denotă prezenţa latentă a unor busturi-acnee gata să erupă pe chipul, şi aşa adeseori puber, al multor oraşe din România.

Dar din dar se face Rai – Corespondenţă flamandă II

Şi am ajuns iar în luna Decembrie, luna cadourilor în care toată lumea intră într-o febră a cumpărăturilor ademeniţi de vitrinele cât mai colorate şi îmbietoare, pline de oferte tentante.

Da...minunata lună a cadourilor, dar, altfel zis a darurilor, pentru că sărbătorim Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, expresia darului suprem oferit de Dumnezeu omenirii.

Dumnezeu se manifestă în relaţie cu noi în termenii darului absolut, orice mişcare dinspre Dumnezeu spre lumea întreagă sau spre fiecare dintre noi este o expresie curată a darului, necondiţionată. Darul exprimă cel mai bine raportarea lui Dumnezeu la omenire, însăşi existenţa fiecărui om este un act dumnezeiesc. Prin gestul darului omul îşi activează asemănarea cu Dumnezeu, darul fiind asociat cu zilele de sărbătoare, ce ţin în esenţă de relaţia noastră cu Dumnezeu. Darul este expresie a libertăţii noastre iar libertatea este trăsătura caracteristică a modului de existenţă dumnezeiesc. Dacă darul nu este liber nu mai este dar. Dacă este cauzat de vre-un interes atunci darul se transformă în preţ de cumpărare. Graniţa este foarte sensibilă mai ales că nu este una vizibilă ci lăuntrică. Numai prin dragoste şi preţuire darul produce bucurie adevarată pentru dăruitor şi pentru primitor. Gestul exterior nu este decât un mijloc ce transportă din sufletul nostru încărcătura pe care o punem în el; este gestul care poarta în sine dragoste.

Din teritoriu

Bună ziua!
De la filiala din Buzău a LOCB vă raportez că treburile merg bine.Sau, aproape bine.Cred că apar dispute pentru şefia filialei.Din această cauză, vă sugerez să faceţi o vizită în teritoriu şi să calmaţi spiritele.Eu nu doresc decât linişte în sediul filialei (dacă se poate şi funcţia de conducere).O zi bună!
Salutări doamnei,Jan Manta prof de rural

P S să ne anuntaţi când descindeţi la noi,ca să ne pregătim cum se cuvine şi,promitem că n-o să plecaţi cu mana goală,dacă alegerile se vor desfaşura corect şi eu voi câştiga.

INDIAN SUMMER - expoziţie de Carmen Orăşanu

Numele meu este Carmen Orășanu... Așa au vrut părinții mei...De curând am primit altul, care mă definește mai bine, așa cum amerindienii își schimbau numele pe parcursul vieții, în funcție de experiențele prin care treceau... Eu sunt acum Horse Wing.
M-am născut într-un oraș pitoresc, cu un farmec de-acum fanat...Brăila. Era prin toamna anului 1980...
Mai târziu am umblat pe la niște școli... Dar pe cine interesează asta?
Indian Summer este un proiect născut dintr-o experiență foarte frumoasă, poate cea mai frumoasă și mai inedită din câte am trăit până acum. Poate! Timp de două luni, toamna, am locuit, împreună cu prietenul meu și cu cățelușa noastră Blendi, într-un tipi, locuința vremelnică a amerindienilor, la herghelia din Călata, jud. Cluj www.camforhorse.com
A fost o perioadă de reculegere, de reevaluare a relației cu natura, cu animalele, cu oamenii, o perioadă în care am fost mult mai aproape de mine, am trăit totul mult mai personal... Mi-am dat seama ca "civilizația" a inventat atâtea lucruri inutile, care nu ne fac mai fericiți ci dimpotrivă, ne îndepărtează de natura noastra intrinsecă... Nu degeaba vedeți la un moment dat un "laptop on fire"! A fost momentul apropierii de aceste animale fantastice: caii care mi-au oferit emoții și experiențe unice.

SECURITATE, TERITORIU, POPULAŢIE

Michel Foucault, Securitate, Teritoriu, Populaţie, Ed. Ideea Design & Print, Cluj, 2009.


E dificil să prezinţi, să recenzezi o carte scrisă de Foucault când prezenţa sa în mediul intelectual este copleşitoare. S-a scris mult despre el, despre lucrările sale. Sunt la modă în spaţiul cultural-ştiinţific românesc - o anectotă spune că mai târziu sau mai devreme, în cadrul conversaţiilor, toţi umaniştii ajung la Foucault - deşi se pare că în occident e considerat „depăşit”. Suntem tot în urmă? Poate! Nu sunt eu în stare să cuantific decalajele, însă consider că majoritatea lucrărilor sale sunt încă necesare cititorului român, indiferent de specializarea sa. Reprezintă o etapă ce trebuie parcursă în maturizarea unui mediu cultural-ştiinţific.
Cartea de faţă reuneşte o serie de cursuri ţinute la Collège de France în anii 1977-1978, apărute în volum în 2004 la editura Seuil/Gallimard în Franţa, iar la noi în 2009 în cadrul Colecţiei Panopticon a editurii clujene Ideea. Pe parcursul celor 13 cursuri autorul pune sub lupă mecanismele puterii, a „bio-puterii” după cum a numit-o, demers ce se continuă într-un curs ulterior Naşterea biopoliticii (1979), apărut de asemenea în volum. Definind bioputerea ca modul în care, începând cu secolul al XVIII-lea, societăţile moderne apusene au reconsiderat faptul biologic esenţial că fiinţa umană constituie o specie umană, autorul începe prin analizarea mecanismelor disciplinare şi a dispozitivelor de securitate, oferind o serie de exemple în acest sens.