Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din aprilie, 2014

Sfârșitul istoriei sau sfârșitul istoriografiei? de Dávid Petruț

Amintirile directe legate de perioada 1989-90, oricât de vagi și aleatorii ar fi pentru cei din generația mea, îmi trezesc totuși un sentiment aparte de optimism și entuziasm amestecat între-timp cu o doză involuntară de nostalgie. Sub acest impuls uneori mă gândesc, tot involuntar, că mi-aș dori să mă fi născut puțin mai devreme (să nu uit precizarea că aveam șase ani la vremea respectivă). Sentimentul este probabil simptomatic, chiar tipic pentru începuturile de drum în general, așa cum este și bagajul de speranțe care alimentează schimbările de regim și mai ales revoluțiile. Invariabil fac conexiunea cu Wind of change al nemților de la Scorpions și cu imaginile pline de euforie al căderii Zidului din Berlin. Sentimentul de optimism și de privire către vest s-a perpetuat la nivelul țării de-a lungul anilor ’90, în ciuda morților de la revoluție, a regimului lui Iliescu, sau a mineriadelor. Dar să revenim puțin la momentul inițial. Statele Unite având în spate deja aproa…

Call for contributions – Acta Musei Plagiensis

Având în vedere penuria de reviste ştiinţifice de calitate din mediul academic românesc, Institutul Bouvard et Pécuchet şi Universitatea Cleopatra din Iclod vin în întâmpinarea tinerilor cercetători  (dar nu numai!) cu o iniţiativă menită să revigoreze cantitatea cercetării universitare şi pseudo-universitare autohtone. Anunţăm pe această cale intenţia de a înfiinţa încă o revistă ISI menită să grupeze cercetători ambiţioşi, dispuşi la efort intelectual susţinut, buni cunoscători ai comenzilor Ctrl+C/Ctrl-V, care prin contribuţiile lor să asigure un ritm constant de publicare, precum şi editarea a 4-5 suplimente anuale, a câte 2-3 kilograme fiecare. După cum se va putea observa din primul număr, publicaţia Acta Musei Plagiensis, a reuşit să atragă în comitetul editorial nume consacrate din ţară şi de peste hotare.             Pentru a dovedi deschiderea generoasă a publicaţiei noastre, precum şi aversiunea faţă de spiritul de castă care bântuie în general prin redacţiile al…

"Maşina de vorbe, care a fost şi a rămas ONU"

Citesc în cartea lui Florin Constantiniu, De la Răutu şi Roller la Muşat şi Ardeleanu (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2007, pp. 150-151), următorul pasaj şi gândul mă duce la situaţia din Crimea de astăzi:
În timp ce naţiunea ungară îşi înnobila istoria prin sângele vărsat pentru libertate, conducătorii occidentali ratau marea şansă de a destrăma sfera de dominaţie sovietică din Europa de Est. Londra şi Parisul erau obsedate de criza Suezului, mai exact de controlul Canalului de Suez. SUA, de care erau legate speranţele de eliberare ale tuturor est-europenilor; SUA, care, odată cu administraţia Eisenhower proclamase doctrina roll-back-ului (refularea dominaţiei sovietice); SUA, avându-l în frunte pe generalul Eisenhower, şi a căror diplomaţie era condusă de John Foster Dulles, două nume, identificate de opinia publică mondială (mai ales, cea est-europeană) cu fermitatea faţă de Moscova; SUA s-au mărginit la condamnări verbale, o retorică bună pentru maşina de vorbe, care a fost şi…

Monarho-Imperialiştii. O nouă ameninţare la adresea securităţii statului – de George Cristian Maior, director al Serviciului Român de Informaţii

Primim la adresa redacţiei următorul comunicat al domnului George Cristian Maior (director SRI) pe care îl publicăm aici integral (mai mult de frică, decât din convingere):

„Dragi administratori ai blogului Liga Oamenilor de Cultură Bonţideni şi cetăţeni români în acelaşi timp,


    Având în vedere larga difuziune a publicaţiilor dumneavoastră în rândul populaţiei, publicaţii pe care le-am urmărit şi on-line (dar mai ales la faţa locului!) cu maxim de interes, dăm spre citire următorul comunicat, pe care evităm să-l publicăm pe site-ul oficial al instituţiei pe care o patronăm datorită slabului trafic de care se bucură platforma noastră în ultima vreme. Este o situaţie deplorabilă, ale cărei cauze nici cei mai dedicaţi angajaţi ai noştri nu reuşesc să le identifice.
    În speranţa că veţi binevoi să publicaţi comunicatul, Serviciul Român de Informaţii şi domnia mea, personal, George Cristian Maior, vă transmit cele mai sincere mulţumiri şi vă înştiinţez că urmărim cu interes postăril…

Teatrul lui Sabbath, de Philip Roth

În  Complexul lui Portnoy Philip Roth ne călăuzea cu ironie prin hățișurile sexualității prin intermediul spovedaniei unui obsedat sexual aflat în cabinetul psihoterapeutului. Radiografia exceselor sale începe din copilărie, de la șocul vederii lenjeriei materne îmbrăcând picioarele, trecând prin revelația labei experimentată cu dăruire și inventivitate, până la maturitatea personajului prăbușit sub povara propriului apetit sexual. Romanul fusese publicat în 1969, în plină revoluție sexuală și la propulsat pe Roth în galeria marilor scriitori americani ai zilei. În 1995 revine  cu Teatrul lui Sabbath, tradus și în română la finele anului trecut. De data aceasta energia și euforia tinereții sunt înlocuite de disperarea generată de spectrul morții și de frustrările cauzate de degradarea fizică a personajelor prinse în spirala unei sexualități care-i erodează lent și care-i abandonează spaimelor și angoaselor bătrâneții.
          Sabbath nu mai este tânărul care se minunează în f…

Au revoir, Jacques Le Goff!

A murit Jacques Le Goff, probabil unul dintre cei mai cunoscuți, citiți și prolifici istorici ai secolului al XX-lea. Împlinise pe 1 ianuarie a.c. 90 de ani, iar de-a lungul îndelungatei sale cariere a reușit, alături de alți antecesori și colaboratori ai Școlii Analelor, să revigoreze știința istorică și să-și vadă o parte din lucrările sale ”canonizate”. Menționăm doar  La Civilisation de l'Occident Médiéval (1964)Pour un autre Moyen Age (1977) sau La Naissance du Purgatoire (1981).          
            Fiind unul dintre istoricii cu o prezență consistentă în bibliografiile formative ale oamenilor Ligii, vestea retragerii sale nu poate rămâne neconsemnată pe blogul nostru. Deși a o fost onorat cu titlul de doctor honoris causa al Universității Babeș-Bolyai în noiembrie 1994 și lucrările sale majore au fost traduse în limba română, multe chiar în timpul odiosului regim, în afara unor excepții notabile, influența sa asupra scrisului istoric autohton este, cu tristețe o…

Comentarii