Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din mai, 2012

Literatură română în librăriile franceze. Inventar

Trudit, după câteva ore de lectură, m-am hotărât să părăsesc jilţul bibliotecii şi să dau o raită pe la tarabele anticariilor din Place Kleber. La tarabe n-am avut noroc şi cum pofta de cotrobăit printre cărţi mă tot rodea am hotărât să intru la Librăria Kleber, cea mai ambiţioasă librărie din Strasbourg, după cunoştiinţele şi aproximările mele. Uitându-mă la bestseller-urile ce se lăfăiau pe rafturile fruntaşe m-am gândit să caut să văd ce scriitori români sunt prezenţi în această librărie (în afară de Cioran, Ionescu şi Eliade, pe care-i găseşti pe toate gardurile). Aşa că am ajuns la raftul arondat literaturii române. Mai precis două treimi dintr-un raft pe care-l împărţim cu vecinii noştrii sârbi. Cel mai vizibil e Panait Istrati prezent cu 4 titluri: Ouvres (3 vol), Nerrantsoula, Domnitza de Snagov, Kyra Kyralina şi Mon Oncle Anghel. Îl urmează, cu câte trei  titluri, Norman Manea (despre care ediţia franceză spune că este cel mai tradus scriitor român) cu La tanière, L'evel…

Arca Rusească (2002) - Recomandare cinefilă - Bogdan Vătavu

Alexandr Sokurov, Russkiy  kovcheg (2002), Russian Ark, Arca rusească,

“Toată lumea pare să întrevadă viitorul dar nimeni nu-şi aminteşte trecutul” spune unul din personajele filmului Arca Rusească în rătăcirile sale prin încăperile Ermitajului. O replică cu adevărat plină de spirit dar cumva ironică într-un asemenea film, pentru că Arca Rusească evocă întreaga istorie recentă a Rusiei. Alexandr Sokurov, arhitectul acestei opere (căci într-adevăr, pentru a produce un asemenea film este nevoie de precizia şi rigoarea unui arhitect), ne poartă prin holurile şi galeriile muzeului petersburghez unde suntem martori la abuzarea fizică a unui subaltern de către Petru cel Mare, la exultaţia ţarinei Ecaterina de la finalul unei piese de teatru la care asistă împreună cu anturajul ei de la curte, la recepţia ambasadei persane în sala tronului pentru a prezenta în mod oficial scuze ţarului Nicolae pentru provocarea unui dezastru diplomatic, la zburdălnicia copiilor ultimului ţar al Rusiei, la mic…

Subiectiv despre Dan Coman - "Irezistibil"

Irezistibil, Dan Coman, Ed. Cartea Românească, 2010, 200p
      Nevstă-mea are o slăbiciune pentru Dan Coman, poetul. Mai precis, opera poetică a lui Dan Coman. Mi-am dat seama de asta încă de la început, sau, altfel zis, m-a pus în temă cu acest aspect încă din momentul când eu am informat-o despre originea mea sănătoasă, de "fiu al ţinutului Năsăudului", al Văii Sălăuţei, al... Ce mai, sunt vecin (prin prisma locului de baştină) cu poetul Dan Coman, doar un deal mare ne desparte. Şi câteva pâraie. Am informat-o detaliat asupra acestui aspect geografic. Ba chiar, pentru o documentare mai solidă, am călăuzit-o prin tărâmurile poetice ale celor două văi, a Sălăuţei şi a Someşului. Am vizitat chiar şi un alt poet, consătean al celui despre care scriu aceste rânduri, arătându-i însoţitoarei mele cât de generoase sunt muzele cu oamenii plămădiţi în aceste locuri.
         Într-o zi (de iarnă) a cumpărat o carte, primul roman scris de poetul menţionat - "Irezist…

Întâlnire cu Jean-Claude Carrière - Ioana Manta Cosma

Când am auzit că la librăria Kléber din Strabourg vine Jean-Claude Carrière, m-am entuzismat. Îl citisem încă din liceu şi l-am păstrat în biblioteca mea imaginară. Evenimentul ar fi putut fi anticipat, dacă apelam până acum la magia albă. Mi-ar fi ieşit cartea cea mare, cu chipul de rege bărbos zâmbindu-mi complice. Drum lung de zi, la colţ de stradă, cu mulţi oameni şi un bătrân, o rudă sau cineva apropiat. Veselie multă şi poveşti. Se vede şi o carte aici. Bătrânul e ceva profesor, domn mare. Coincidenţa face că am luat cu mine la Strasbourg - ca lectură de călătorie - un exemplar din ediţia în limba română a „Cercului mincinoşilor”. Cu dopajul zilnic de reverie şi „Ioana ce aeriană eşti”, am uitat să iau cartea cu mine la marele eveniment. Ca să mă resemnez, mi-am zis că gestul de a cere autograf mi se pare unul comercial. Mai sunt şi timidă, aşa că mai bine stau în banca mea. De pus vreo întrebare, n-am să pun – deşi îmi trasez mereu în minte câte una -  pentru că îmi tremură voc…

DE LA PURIFICAREA SOCIETĂŢII LA „OMUL NOU” ÎN COMUNISMUL ROMÂNESC.

Îngrijorat fiind de faptul că inspiraţia nu-mi dă târcoale, pe de o parte, şi de faptul că o parte din membrii Ligii s-au cam lenevit de când o parte a conducerii a invadat Strasbourgul, pe de altă parte, mă gândeam ce să mai ofer spre lectură şi desfătare cititorilor noştrii. Am cotrobâit prin debaraua laptop-ului şi prin cotloanele mai întunecate adulmecând după niscaiva texte sau referinţe. Aşa mi-au picat ochii pe un text "de tinereţe", mai precis scris prin 2008-2009. A fost o experienţă interesantă să lecturez acest text, să observ patima cu care tratam temele grele ale istoriei recente. Aşa că m-am gândit să-l ofer şi cititorilor, rugându-i să fie puţintel îngăduitor cu autorul şi să nu-l judece prea aspru pentru eventualele stângăcii.

REFLECŢII PE MARGINEA „MEMORIALULUI DURERII” ŞI „DECREŢEII”

        Lectura recentă a cărţii „Nenorocirea secolului” de Alan Besançon şi constatarea pe care o face dânsul vizavi de „tratamentul” aplicat celor doi gemeni heterozigoţi (Pier…

"Măsuri fără precedent în învăţământul românesc! Cum comentaţi?"

După ani lungi de aşteptare şi grele încercări pentru învăţământul românesc proaspăt ieşit dintr-o epocă de funebră amintire, problema furtului intelectual, a copiatului la examene, teze şi lucrări de control, a plagiatului "gros şi nesimţit" (după cum formulase cu ceva ani în urmă un istoric din urbea someşană) pare să se rezolve. Dinspre Ministerul Educaţiei vin veşti liniştitoare pentru societatea românească dezgustată de cota ridicată a furtului şi veşti  înspăimântătoare pentru cei obişnuiţi să trăiască din avuţia intelectuală a altora. Şi nu numai problema copiatului va fi extirpată, ci şi teribila problemă a violenţei în şcoli şi mai ales a fumatului în WC-urile şcolilor. Începând cu 2013 în toate şcolile din România vor fi instalate camere video iar părinţii vor putea urmări pe internet ce comportament, temperament şi apucături au odraslele lor. Elevii care fac năzbâtii la şcoală, în pauză sau în timpul orelor, vor fi fotografiaţi, tag-uiţi şi postaţi pe Facebook în…

Delicatese muzicale: Arnold Schoenberg - Verklärte Nacht

Arnold Schoenberg este probabil unul dintre cei mai puţin ascultaţi compozitori ai secolului XX. Publicul contemporan îl cunoaşte mai ales în postura de pionier al atonalismului, adică acel curent muzical care nu are nici o legătură cu ce s-a scris înainte şi care pare o înlănţuire haotică, absurdă, a notelor (şi în mediul celor care studiază muzica – elevi, studenţi – poţi auzi deseori replica: „A...păi dintr-astea-ţi compun şi eu câte vrei”).
Nu voi zăbovi aici încercâd să explic luciditatea şi limpezimea gândirii lui Schoenberg, sau faptul că pe actul său revoluţionar de a răsturna tonalitatea se bazează marea parte a muzicii secolului trecut. Nu, pentru că trebuie să admit la rându-mi că Schoenberg este un compozitor dificil de înţeles şi de ascultat (mă refer aici la creaţiile sale de maturitate). Singurul lucru pe care îl sper acum e ca cititorul interesat de aceste rânduri să cunoască una din capodoperele compozitorului (asta dacă nu o cunoaşte deja), prima sa lucrare cu adevăra…

Femeia şi Diavolul - Ioana Manta Cosma

Însemnări pe marginea unui film Citeam zilele trecute un studiu care m-a făcut să întârzii la masa de prânz. Era chiar capitolul despre neastâmpărata feminitate, cu fascinaţiile, intrigile şi deruta pe care le provoacă. Mă lăsam purtată de câteva reverii cu desene în linii unduitoare – linie prin excelenţă femină – cu pete de culoare pastelate, urmate de altele stridente. Pene de păun, aţe de mătase, un stilou aurit, un carnet cu pagini fragile, în fundal  vuietul unei ape. În susul paginii stătea scris Emmanuel Lévinas,  „Dificile liberté”. „La femme est tout éntier impudeur jusque dans sa nudité de ses doigts; elle est qui, par excellence, s’exhibe, l’essensiellement trouble, l’essensiellement impur.  Satan, dit un texte extrémiste, fut cré  avec elle.” Şi am revenit imediat din fanteziile mele romanţioase. Ce discret strecoară Lévinas mitul femeii care are un copil cu diavolul şi perpetuează specia satanică. E ca şi cum i-ar fi teamă ca una din femeile cititoare să nu se isterizeze …

Propune şi votează viitorul ministru al Educaţiei! Sondaj bonţidean.

În aceste zile când flagelul plagiatului şi al imposturii îşi arată colţii rânjind şi mârâind pe toate canalele mass-media, când Educaţia pârâie din toate încheieturile iar cârpelile făcute se desfac scoţând la iveală lipsuri majore, oamenii de cultură bonţideni nu mai pot sta deoparte. Animaţi de cele mai înalte, sfinte şi rentabile idealuri paideice cărturarii bonţideni şi-au smuls din preţiosul timp câteva ore de reflecţie şi analiză pentru a oferi Educaţiei româneşti aflată din nou în chinurile facerii, câteva sugestii şi recomandări bine cumpănite. Uitându-ne în ograda partidului care a fost recompensat cu Ministerul Educaţiei, Învăţământului şi CERCETĂRII, conform calculelor din sânul alianţei de guvernământ, am căutat cei mai valoroşi, mai experimentaţi şi mai îndreptăţiţi oameni pentru a ocupa tronul învăţământului acum când apele tulburi ale şcolii româneşti pregătesc o viitură.  Cele două nominalizări de până acum au fost făcute din linia a doua a partidului, ba chiar din s…

Cenzura şi Sinagoga din Buzău - Ioana Manta Cosma

Campanie pentru Sinagoga din Buzău Preambul Comitetul de cenzură - al cărui întemeietor, ideolog, cenzor, preşedinte şi deţinător al ultimului-cuvânt-de-spus este chiar subsemnata – a hotărât. Fraza se încheie brusc pentru că cititorul trebuie să ia acum o gură de aer şi să-şi stabilizeze în minte imaginea conducătorului de comitet. Aici cititorul îşi va da seama de importanţa pe care o poartă comitetul mai sus numit împreună cu preşedintele lui, de vreme ce a fost necesar un preambul pentru un viitor articol. Aşadar, cenzura a lăsat să treacă lin, precum legănatul unei lebede alsaciene, următorul articol ambiţios. De ce vorbesc de cenzură? De ce trebuie o introducere înainte de introducerea propriu-zisă a articolului? Doar cenzura nu cere explicaţii, ea execută şi tace. Ea este tăcerea, necuvântul, cuvântul lipsă prin excelenţă. Dar nu vreau să fac acum şi aici apologia cenzurii pe care o mânuiesc în ligă. Probabil deja vă imaginaţi câte materiale nefaste petru cititorii navigatori de…

Pe scurt despre sensibilitatea contemporană

De ceva vreme mi-am făcut încă un obicei despre care nu mă feresc să recunosc că face din mine un mic snob: îmi cumpăr câte un număr din Dilema Veche pentru a-l citi pe terasa vreunei cafenele. Ce să-i faci? Primăvara e în toi, iar Dilema nu mai poate fi citită gratis pe net.
În ultimul număr cumpărat de mine, am găsit câteva rânduri care, deși scrise pe un ton mai mult glumeț, m-au făcut să mă gândesc cu ceva mai multă seriozitate la ele. Pe ultima pagină a săptămânalului se găsesc mici pastile distractive, iar una din ele povestea următoare întâmplare: autorul acelor rânduri ascultase la Radio România Cultural o emisiune unde un domn etnomuzicolog încerca să le explice ascultătorilor săi diferența dintre un cântec vocal tradițional așa cum se găsește el în mediul său natural, adică pe la vreo stână sau pe sub vreo căpiță de fân, și același cântec preluat de interpreții urbani, profesioniști.

Însemnări pe marginea operei lui Menuţ Maximinian - de Ab Nam Fellinakis

Prolificul scriitor, jurnalist, etnolog, poet, cronicar etc., Menuţ Maximinian, mândria judeţului BN şi vârful de lance al culturii şi presei judeţene, a şocat cu premeditare pretenţiosul public bistriţean supunându-l unui aprig şir de lansări de carte de-a lungul viguroasei sale activităţi cultural-intelectuale. În acest umil omagiu pe care ne spetim să-l aducem talentului său coroziv ne aplecăm asupra unei tulburătoare creaţii ştiinţifico-gazetărească publicată în 2009. Era cea de-a şapte carte a genialului şi încinsului intelectual bistriţean. De atunci sigur a mai slobozit spre publicare câteva capodopuri însă vârsta înaintată, programul încărcat şi stresul preelectoral nu mi-au permis să birui în lectura scrierilor sale. În 2009 vede lumina zilei la inegalabila editură bistriţeană Karuna, cutremurătoarea lucrare: “Rădăcini împrumutate” în paginile cărora bravul, profundul şi explozibilul talent bistriţean analizează cu patimă şi învârtoşare situaţia românilor din Ţinutul Secuies…

Recomandare cinefilă: Spoorloos / The Vanishing/Dispariţia - Bogdan Vătavu

Spoorloos (Dispariţia) An: 1988 Limba: franceză, olandeză Durată: 120 min. Într-unflashback,pelajumătateafilmuluiSpoorloos,untânărsaredintr-unbalcondoarpentruaseprăbuşi pur şi simplu pecaldarâm.Celpuţinaceastaparesăfieexplicaţiademaitârziuatânărului,supravieţuitoralacesteitentative,acumundomnrespectabil,căsătorit,cudoicopii,cuunapartamentlaoraşşiocasălaţară,profesorlaocatedrădechimieiarîntimpulliber,un „sociopat” (cumde altfel secaracterizeazăelînsuşi)într-oveşnicăcăutaredevictimecare-isă-ipotoleascănecesitateadeaforţasoarta.CăcidespresoartăşifatalitateestevorbaînSpoorloos,daroaltfeldefatalitate,diferitădeceaobiectivă(dacăexistăaşaceva?),ofatalitateconştientă.RaymondLemorne (Bernard-Pierre Donnadieu),individuldesprecare este vorba,îşiargumenteazătentativadesuiciddintinereţeprintr-unsilogismdetipul: “ştiamcă-mierascrissănusar,aşacăamsăritdoarpentruademonstracăpotfacecevaîmpotrivapredestinării”. Într-unaltmomentalfilmului,acelaşipersonajspunecăpersevereazădedragulperseverenţei,iarîntr…

Recomandare jazzofilă: Ron Carter - Dear Miles

Ediția de anul acesta a festivalului de jazz de la Sibiu este în plină desfășurare. Dacă nu ați ajuns încă pe acolo, nu e prea târziu nici acum. Mâine seara îl veți putea asculta pe Ron Carter și al său quartet, plasat strategic spre sfârșitul festivalului pentru a marca probabil punctul culminant al acestuia.
Ron Carter și-a dobândit celebritatea în calitatea de contrabasist în quintetul lui Miles Davis din anii '60, unde, în afară de Miles, îi avea colegi pe Herbie Hancoock, Wayne Shorter și Tony Williams. În această perioadă sunt înregistrate albume precum Miles Smiles, Filles de Kilimanjaro, Seven steps to heaven, Miles in the sky, Nefertiti ș. a. Ron Carter este totodată și unul dintre cei mai înregistrați contrabasiști de jazz, cu apariții în peste 2500 de albume. Pe site-ul festivalului de la Sibiu, Ron Carter este anunțat cu proiectul „Dear Miles”, iar partenerii săi sunt Donald Vega (pian), Rusell Malone (chitară) și Rolando Morales-Matos (percuție).

Ioana Bot, Eminescu explicat fratelui meu

Întorcându-mă la a scrie despre opera lui Eminescu, am vrut să recitesc poezia lui privind-o „cu ochi străini”, căutând să reactivez acele locuri ale operei pe care exegeza le-a lăsat deoparte – ca fiind ininteligibile (de ex.: atelierul Odei în metru antic), incongruente (de ex.: Gemenii, Odin şi poetul) sau insuficient de valoroase (erotica de tinereţe, poeziile-pastişe după paşoptişti) – ori pe care aceeaşi exegeză le-a comentat urmând prea îndeaproape îndrumările discursurilor de escortă (Epigonii, Mureşanu). Mai poate fi citită poezia lui Eminescu, astăzi, cu ochi străin, adică – aşa cum ar descoperi-o un cititor care nu sunt eu, cel educat în spiritul cultului eminescian, ci un seamăn al meu, cititor ca şi mine, dar lipsit de prejudecăţile mele în receptare? Cine e cititorul, mon semblable, mon frère, căruia mă adresez, interpretând opera eminesciană? Pe cine însoţesc în descoperirea operei eminesciene? Şi – deloc lipsit de importanţă pentru propria mea istorie – c…

Music as language, sau ce fel de limbaj este muzica?

Începând cu a doua jumătate a secolului XX, în domeniul științelor sociale lingvistica dobândește o recunoaștere deosebită datorită rezultatelor notabile obținute în cercetarea din acest domeniu. Primele contribuiții notabile lingvistica le datorează structuralismului (André Martinet, Roman Jakobson și Școala de la Praga ș.a.), iar mai apoi gramaticilor transformaționale ale lui Chomsky (în 1957 apare prima sa lucrare importantă, Syntactic Structures). Deși în literatura de specialitate abordările structuraliste și transformaționale ale lingvisticii sunt deseori puse în opoziție [Feld, 1974], lingvistica a dobândit cu ajutorul lor un grad ridicat de rigurozitate (care era apanajul tradițional al științelor exacte) și o serie de rezultate nesperate din partea altor domenii ale științelor sociale. Astfel că nu este de mirare să observăm cum arii mai îndepărtate de cercetare, printre care și muzicologia, apelează la metodologia specifică lingvisticii în încercarea de a obține la rândul l…

Oameni şi porci

Priviţi acest porc! Cu câtă graţie şi maturitate îşi etalează formele încă neprelucrate de mâna omului. Partenerul său de afaceri, un domn în vârstă, plăcut surprins de interesul pozarului, ne aminteşte de grija şi dăruirea pe care ţăranul le investeşte în buna-creştere a acestui popular şi charismatic animal, numit porc.
La câtă eleganţă, decenţă şi bun-simţ exprimă acest exemplar porcin îmi pare că transformarea cuvântului "porc" într-o jignire destul de uzuală şi de adâncă, este o eroare. O fi porcul murdar, mâncău şi gras, dar mie îmi pare că transmite mai multă pace şi decenţă decât mulţi dintre semenii noştrii cu mâinile şi biografiile curăţite.
Plasarea în faţa acestui vehicol "de firmă" râvnit şi lăudat de mulţi semeni nu este deloc întâmplătoare. Modernizarea, globalizarea şi capitalismul au pătruns atât de profund în societatea contemporană încât nici porcii de ţară nu mai sunt străini de marile brand-uri şi inovaţii. Ei înşişi au devenit actori de prim…

Comentarii