Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2012

Faceţi cunoştinţă: ea e literatura I - Ioana Manta Cosma

Faceţi cunoştinţă: ea e literatura
Nu putea să scrie decât despre sine. Poate din cauza degetelor prea lungi ce îi acopereau întreaga pagină chiar în momentul în care vroia să se apuce de lucru. Lucru pentru el era scrisul. Restul de treabă se numea dispreţuitor corvoada vieţii inutile fără literatură. Ce nu avea legătură cu beletristica şi spaţiile ficţiunii era pus în sertarul cu deşeuri reciclabile. Viaţa lui era un adevărat gunoi, de multe ori îşi spunea aşa. De când şi-a dat seama că poate deveni scriitor – adică putea să scrie propoziţii adevărate, iar lumea să le ia drept false – şi-a luat gândul de la ingineria vieţii. Zilele lui s-au transformat în vals, în certuri interminabile şi împăcări carnale, în scoici neculese, în mii de pagini şi ediţii princeps. Cânta la pian în loc să scrie. Asta pentru că avea mâinile unui şoarece de bibliotecă, albicioase, scheletice, cuvintele lui se năşteau pe muzica lui Glenn Miller, în întunericul format de prea lungile lui degete.

Chuck Norris HELP - glasul Clujului mânios

La Cluj, miercuri seara, printre fulgi discreţi şi maşini, nemulţumirea şi revolta se strecurau încet înspre complexul statuar Matia Corvin din Piaţa Unirii. Provocat de către un prieten indignat, să iau pulsul străzii şi să scriu „la cald” despre, mă înfig şi eu, prudent, în mulţime. „E altfel decât la TV şi pe Facebook!” îmi spune, şi în mare parte avea dreptate, deşi multe aşteptări mi se confirmă. Protestul îşi păstra caracterul pestriţ şi neclar, chiar dacă mulţimea adunată la Cluj părea a fi mai bine structurată decât în alte zile. A fost uşor de sesizat diversitatea „curentelor” prezente precum şi a direcţiilor care germinau. Sloganurile variau de la previzibilele „Jos Băsescu”, „Jos Boc”, „PDL şi USL aceeaşi mizerie” până la formulări de o ironie sclipitoare precum „Chuck Norris HELP” sau revendicări concrete: „6% pentru Educaţie”şi „Vrem spitale nu catedrale”. Peste astea fluturau apelurile la „Unitate Naţională” şi scandări precum: „Nu vrem să fim o naţie de sclavi” specifi…

Personajele mele preferate II - Cum e să treci strada pe portocaliu - de Jan Manta (profesor în mediul rural buzoian)

….punând în aplicare noţiuni proprii de teoria relativităţii culinare, selectate dintr-o vastă bibliografie orală, concepe un produs gastronomic original şi inedit prin indecizia stării lui de agregare. Şi, cum o invenţie este minunată atât timp cât nu trebuie experimentată pe semenii noştri, acest artefact comestibil şi-a pierdut valoarea când a fost degustat de personajul consort, 5. Pentru că personajul 5 este unul special, atipic lumii culturale din care provine majoritatea personajelor aciuite-n fundătură, va fi înmatriculat cu cifre romane, Aşadar, personajul V, inocent cu candoare, naiv cu precădere cum numai copiii sau marii înţelepţiţi pot fi, deschis şi, uneori, înflăcărat susţinător al adevărurilor relative, lucrează cu perseverenţă, ca la fundaţia “Catedralei Mântuirii Neamului” pentru închegarea unei legaturi strânse cu neînţelesul personaj 1.
Personajul 1 este un trăitor avid al dis-de- dimineţilor lucrătoare care îi întăresc certitudinea existe…

Recomandare jazzofilă: Jerry Hahn and his Quintet

Anul: 1967. La acea vreme Jerry Hahn lucra pentru un album cu saxofonistul John Handy. La insistențele producătorului, Hahn adună pe lângă el încă patru băieți cu care lansează un material muzical cu compoziții proprii (cu excepția track-ului 2, My Love). Componența: Jerry Hahn (chitară), Jack DeJohnette (tobe), Ron McClure (bas), Noel Jewkes (flaut, tenor sax) și Michael White (vioară). Și într-adevăr, la prima vedere, albumul lasă impresia unei pauze de la lucruri mai serioase. Ba chiar că e făcut ,,la mișto” (vezi de exemplu track-ul 3, Dippin Snuff), iar în acest sens, cel puțin Michael White își dă toată silința (la început ne putem chiar întreba dacă vrea intenționat să cânte așa, sau doar a pus prima dată instrumentul în mână săptămâna trecută). Totuși va trebui să recunoaștem ingeniozitatea și dinamismul compozițiilor lui Hahn. Dacă este un lucru care să-i evidențieze pe băieți și să-i propulseze în avangardă, acesta este umorul și ,,lipsa” lor de seriozitate, abandonarea pol…

O faţă a protestelor: denunţarea conspiraţiei

Pornită ca o mişcare de solidarizare cu medicul Raed Arafat, revolta s-a dezvoltat treptat scoţând la iveală un amplu fond de tensiuni şi nemulţumiri ale populaţie, în cea mai mare parte legitime. Dacă tăierile de salarii şi sporuri, reducerile de personal şi alte măsuri luate de către actuala guvernare, n-au reuşit să genereze proteste serioase, atacul rudimentar la adresa unui profesionist charismatic precum medicul Arafat a aprins fitilul. Tensiunile mocneau. Dar nu despre aceste fapte şi aspecte vreau să vorbesc în acest text, ci despre o dimensiune a protestului, neglijată de către analiştii şi comentatorii evenimentelor.
Într-o manieră panicardă, apocaliptică, diversele televiziuni şi ziare online au forţat diverse interpretări şi analogii ale evenimentelor din Bucureşti (cu precădere) căutând fie să minimalizeze şi să bagatelizeze protestele, fie să le dea o dimensiune tragică, eroico-mistică prin asocierea cu evenimente-cheie în evoluţia României. Explicaţiile simpliste, fie…

Stelian Tănase, „Maestro. O melodramă”, Ed. Polirom, Iaşi, 2008, 587 p. - Ioana Manta Cosma

Publicitate

2008. Lansare de carte - melodrama unui maestru exilat, scrisă de un înger. O aură serafică cuprinde întreaga festivitate, autorul se spală pe mâini, nu el a scris romanul, ci personajele sale împreună cu o fiinţă angelică. Ce, nu aţi mai auzit de implicarea îngerilor în redactarea unor romane ? Păi, nu mai ştiţi romanul acela sud-american, când cade un înger pe pământ ? Sau aţi uitat de Angel, soţia virtuală a lui Matei (normal, în lumea noastră nu se mai spune „transcendental”, ci „virtual”) din romanul Florinei Ilis ? Doar v-am vorbit de curând de suspiciunea mea cum că Angel e chiar un înger, care a vegheat asupra protagonistului de-a lungul cărţii.
Hot News. 3 noiembrie 2008, de la ora 19:00, la Librăria Cărtureşti din Bucureşti, are loc evenimentul de lansare a volumului „Maestro” de Stelian Tănase. La lansare, vor fi prezenţi, alături de autor, Mircea Dinescu, Mihaela Rădulescu şi Cătălin Ştefănescu. Maestro a apărut de curând în colecţia „Fiction Ltd” d…

Personajele mele preferate - de Jan Manta (profesor în mediul rural buzoian)

Sau Cum e să locuieşti pe o fundătură Sau Cum să nu rămâi corigent la obiectul preferat Personajul 1, care dintr-o abordare axiologică, ar putea fi personaj principal nu mai înţelege nimic. Personajele 2,3,4,5, 6,7 şi celelalte nu-l înteleg pe personajul 1. Deşi, în mare parte se aseamănă, personajele nu se pot înţelege între ele în preajma personajului 1 .

Florina Ilis, „Chemarea lui Matei”, Roman, Ediţia a II-a, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 2008, 407 p. - Ioana Manta-Cosma

Chemarea cititoarei
Tocmai terminase de citit „Chemarea lui Matei”, a doua ediţie a romanului apărută în 2008, la editura Cartea Românească. Era singura carte lăsată necitită din seria autoarei ei preferate, Florina Ilis. Deşi titlul i se păruse incitant de mult, a tot amânat să cumpere cartea, era mult prea scumpă faţă de celelalte romane. Noroc cu oferta de Crăciun de pe site-ul editurii! Oare de ce romanul „Coborârea de pe cruce” era la un preţ atât de mic, 5 RON, având în vedere complexitatea lui? Faţă de „Chemarea lui Matei” (la 40 RON), romanul de 5 lei avea mult mai multă profunzime, complexitate şi alte câteva astfel de cuvinte mari, se gândea ea lungită leneş în pat, pe jumătate acoperită de pătura tigrată. Tocmai terminase de citit „Chemarea lui Matei”... sentiment triumfător şi întrebător, care o încearcă la sfârşitul oricărei lecturi.
Tânăra noastră cititoare a primit prin poştă exemplarul sigilat direct de la editură, cu o pictură întunecată pe copertă. Deja …

Comentarii