Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din noiembrie, 2011

Eseu despre Porc

Se mai taie din belşug porci, chiar dacă evenimentul în sine a pierdut mult din farmecul şi rosturile de odinioară. Se cresc sau se cumpără porci pentru tăiat, sau, mai nou, se cumpără carne de la carmangerie (porc sau vită) şi se pregătesc câteva preparate „tradiţionale” pentru sărbătorile de iarnă şi nu numai. Alimentarele gem de „preparate tradiţionale” bine dichisite şi spoite, reclamele îmbie la „păstrarea” tradiţiei. Iese în evidenţă firescul bucatelor „autohtone” în comparaţie cu produsele purtând o vizibilă marcă a modernităţii şi a înstrăinării, care ne vin de la „ei”. Fără a mai lungi această introducere în lumea porcului gătit, voi vorbi în cele ce urmează despre „tăiatul porcului” în satul meu natal – Telciu, jud. Bistriţa-Năsăud - mai precis în gospodăria părintească, pornind de la modul în care s-a derulat evenimentul în ultimul an şi făcând scurte incursiuni în trecut, încercând să observ ce s-a păstrat din anii trecuţi şi ce s-a schimbat.

Cum să uiţi o femeie, cu Dan Lungu şi Heinrich Böll

La taraba cu drame sentimentale servim două poveşti iniţiatice. Cum să ieşi dintr-o relaţie? Cum să te eliberezi de femeie? Celor care n-au savurat experienţa retragerii din cuplu a părţii feminine, nu le va fi lesne să guste spleen-ul post abandon. Aşadar, să-i luăm la rând:
În primul caz, avem un jurnalist de provincie părăsit subit de iubita lui. Automat habitatul se cufundă în dezordine, defeminizarea bârlogului generând ample transformări. Se caută o explicaţie pentru această bizară absenţă, iar de aici se pătrunde lent, dar incoerent pe firul poveştii tocmai finisate. Lumea devine mai rece, motivaţia jurnalistului scade, măcinările nu încetează, însă ieşirea din haosul postamoros se profilează prin ivirea de personaje noi în viaţa numitului. Nu e vorba de o diferenţă de sex, ci de confesiune. Încăput de calea discretă a alchimiei religiosului, jurnalistul capătă noi forme interioare. Ieşiţi din măruntaiele neclare ale unei relaţii eşuate suntem călăuziţi cu detaşare şi (adeseor…

Istoria, o capcană pentru intelectualii români - Lucian Boia, „Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930-1950” - Ioana Manta Cosma

Recoltele toamnei în editura Humanitas s-au concretizat în apariţia unei cărţi fără menajamente de ordin naţional, semnate de Lucian Boia, „Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930-1950”. Studiul sintetizează traiectoriile vieţii politice a elitei intelectuale româneşti de la domnia lui Carol al II-lea şi până la instalarea regimului comunist, timp în care s-au perindat şapte regimuri politice. Perioada de timp aleasă de autor este fascinantă din acest punct de vedere (prin multiplele orientări şi regimuri politice) şi foarte dinamică. Tocmai de aceea, în 300 de pagini, se desfăşoară cu mare repeziciune destinele, opiniile, răfuielile a peste 100 de intelectuali. Poate părea un studiu uşor obositor şi greu de urmărit după mulţimea de informaţii şi citate. Dar toate aceste detalii dau cărţii un carater exhaustiv şi enciclopedic, cu o scriitură clară, plăcută la atingere. Viaţa universitarilor, academicienilor, scriitorilor şi publiciştilor es…

HOSPITAL – itatea buzoiana - de Costel Ionescu (purtătorul de cuvânt al filialei buzoiene a LOCB)

Văru Nae avea o vorbă : < Mă doare undeva ! > . Exasperant , repeta calm această formula lingvistică . Pentru un om obişnuit nu ar fi nimic deosebit, dar văru nostru are totuşi o funcţie foarte importantă. Este vicepreşedintele filialei buzoiene a Ligii Oamenilor de Cultură Bonţideni, ca şi mine şi văru Nicu ! Şi nu se cade, nu dă bine să auzi mereu astfel de dialoguri purtate între el şi membrii sustinatori ai filialei noastre :
-Domnu vice, vremuri grele, se inversează polu' magnetic al planetei ! -Mă doare undeva ! Ce e un pol ? Marunţiş... -Ce ne facem ? Vin peste noi sateliţi, comete, ploi de stele! -Mă doare undeva ! De ploi să ne bucurăm ! -Vin alegerile ! Noi ce alegem ?... - Mă doare undeva ! Totuşi ar fi bine să ne alegem şi noi cu ceva…

Norman Manea, Vizuina, Polirom, 2009 (2010-ediţia a II-a).

Unde începe şi unde se termină ficţiunea? O întrebare firească atunci când lecturezi un roman precum Vizuina lui Norman Manea. Atmosfera din exilul românesc de după căderea cortinei de fier are ca nod central asasinarea la Chicago în 1991 a profesorului Ioan Petru Culianu, reputat istoric al religiilor şi cunoscut discipol al maestrului Mircea Eliade. De aici porneşte totul, de la maestrul Eliade şi trecutul său legionar. Dezvelind prin prisma unor personaje fictive câte ceva din ţesătura evenimentelor şi discuţiilor din preajma maestrului, romanul face o incursiune în universul exilului românesc din Lumea Nouă pre şi post asasinat. Psihoza care-i cuprinde pe cei ce asemeni lui Culianu au început să privească critic omul şi opera Eliade, şi care au criticat mariajul dintre mişcarea legionară şi Securitatea comunistă şi post-comunistă.

Nicolae Feier, sau curajul de a scrie! - de Ab Nam Fellinakis (visiting professor LOCB)

Reputatul profesor de origine alexandrină Ab Nam Fellinakis a avut amabilitatea să trimită pe adresa redacţiei o incitantă recenzie şi totodată invitaţie la lectură şi reflecţie pe marginea ultimului op bistriţean care a văzut luminile tiparului toamna aceasta: “Episcopi în mănăstirile străvechi ale Ţării Bistriţei”, apărut la Editura “Karuna” Bistriţa, colecţia “Identităţi”. Pe această cale oferim spre delectare şi matură meditaţie următoarele rânduri: Reputat istoric, erudit eseist şi analist al istoriei antice şi al vieţii religioase de pe binecuvântatele întinderi ale patriei, cu o firească aplecare spre tărâmurile bistriţene, domnul Nicolae Feier adaugă consistentei şi prestigioasei sale contribuţii ştiinţifice o nouă lucrare de calibru. Lucrare de maturitate, încununare a multor ani de trudă şi silinţă intelectuală, veritabil travaliu iniţiatic, volumul “Episcopi în mănăstirile străvechi ale Ţării Bistriţei” scoate la iveală noi aspecte onorabile ale istoriei autohtone. După ce p…

Adevăruri explozibile - dezvăluiri arheologice - de Constantin Diablo Viciu

Derulate pe parcursul a 37 de ani, săpăturile arheologice coordonate de istoricul prof. Univ. Drd. Demetrius Însuşianu au adus noi dovezi ale continuităţii locuirii teritoriului Daciei după retragerea aureliană. Concentrate în arealul Tibiscum-Ampelum-Micia persilienele munci ştiinţifice de extragere a dovezilor necesare întăririi adevărului istoric în general acceptat, au fost dublate de rafinate analize, comparaţii şi mistificări ale unei echipe coordonate de reputatul arheolog dna. Prof. Univ. Dr. Matilda Pascal Bruckner de la Universitatea Tehnică de Ştiinţe ale Naturii Umane şi Sociale „Cleopatra”din Iclod . O adevărată provocare au fost demersurile de urmărire a răspândirii ADN-ului soldaţilor din legiunile şi trupele auxiliare romane aşezate în Dacia după cele două conflagraţii daco-romane care au zguduit tihnita lume a antichităţii. În cele ce urmează vom destăinui desfăşurarea cercetării, direcţiile majore, concluziile ce vor reaşeza pe baze noi scrisul istoric românesc, pre…

Comentarii